Surse de energie regenerative în Uniunea Europeană

Ţările Uniunii Europene urmăresc să ocupe poziţia de vîrf în lume la energia solară, la cea eoliană şi la geotermie. Conform datelor statistice, poziţia de pornire este, însă, relativ modestă. Pe ansamblul surselor regenerative, între 1973 şi 2000 a avut loc o creştere de la 4 la 6 procente. Dintre acestea, partea cea mai mare, de 55 %, revine biomasei, urmată de energia hidraulică cu 36 % şi de geotermie cu 7 %. În ciuda faptului că cea mai mare creştere s-a înregistrat în ultimele decenii la energia solară şi la cea eoliană, ele nu formează împreună decît 2 % din acest ansamblu.

Distribuţia pe ţări la obţinerea curentului din materii prime regenerative, nepoluante este cît se poate de diferită în cadrul Uniunii. În ceea ce priveşte acţionarea turbinelor cu puterea vîntului, Germania este de la distanţă campion european, avînd o putere instalată de 9000 de megawaţi. Un salt spectaculos a făcut Spania, care s-a plasat în scurt timp pe locul doi. Poziţia a treia este ocupată de Danemarca. Pînă în anul 2010, Bruxelles-ul calculează pentru întreaga Uniune Europeană o putere instalată la energia eoliană de 85.000 de megawaţi.

Pe coasta andaluză se află cea mai mare centrală termică solară din lume. Cu un sistem de sute de oglinzi asamblate, energia soarelui este focalizată într-un receptor din ceramică, unde aerul este încălzit la peste 1000°C. Sunt astfel acţionate turbine cu o putere totală de cca 9 megawaţi. În ciuda acestei staţii model, potenţialul obţinerii de curent cu lumina soarelui este încă redus pe peninsula Iberică. Există, totuşi, proiecte: în apropiere de Granada vor fi construite două staţii convenţionale cu oglinzi parabolice, fiecare cu o putere de 50 de megawaţi, iar lîngă Sevilla va fi montată o centrală energetică solară cu o putere de 13 megawaţi.

Temperaturi de peste 1000°C se găsesc şi la 40 de km sub scoarţa pămîntului. Dar nu este nevoie să se foreze atît de adînc. Geologi germani au descoperit chiar şi la 5 km adîncime în roca din grabenul de pe cursul superior al Rinului temperaturi de 250°. Suficient, pentru a construi pînă în anul 2006 o instalaţie de 6 megawaţi. Regiunea de la graniţa dintre Germania şi Franţa are un potenţial enorm de încălzire şi constituie locul de desfăşurare a unui proiect european. În luna martie a fost terminat un al treilea foraj. Principiul este următorul: este pompată apă în adînc, unde, în contact cu roca fierbinte, se încălzeşte. Apa caldă este absorbită apoi printr-un sistem de pompe şi este folosită pentru acţionarea unei turbine, în scopul obţinerii de curent. În domeniul geotermiei, poziţie de vîrf în Europa au Suedia, Germania şi Austria.

Specialiştii au mai descoperit o sursă de energie în valurile mării şi hulă. După ce se izbeşte într-o rampă, apa se retrage cu forţă înapoi în mare, acţionînd turbinele. Instalaţii pentru obţinerea curentului există deocamdată doar ca prototip, de exemplu în Danemarca. Exploatarea acestei forme de energie se află aşadar în fază incipientă.