Tîrgul s-a încheiat, autorii au plecat, cărţile rămîn

Deşi serios afectate de criză, ţările din sudul Europei nu au renunţat să vină la Frankfurt pe Main, a remarcat Jürgen Boos, directorul celui mai mare tîrg de carte din lume. Prin urmare, am avut şansa de a vizita şi pavilionul României, aflat, ce-i drept, cu un etaj mai sus decît i-a fost locul în ultimii ani , în hala numărul 5, destinată editurilor internaţionale.

Un mobilier şi un decor mai sobru dar mai elegant decît cel din anii precedenţi mi-au atras atenţia, la fel ca şi expunerea „vizibilă” a cărţilor în rafturi, pe edituri. La cărţile cele mai frumoase, prezentate joi oficial la stand, se adaugă şi volumele ieşite din comun, fascinante, prin conţinut.

 De pildă, cele ale prestigiosului istoric Lucian Boia.

Cartea consacrată elitelor intelectuale germanofile din România, dar mai cu seamă cea care analizează Tragedia Germaniei, 1914 -1945, ambele apărute la editura Humanitas, deţin din plin toate motivele de a atrage interesul gazdelor. Şi al vizitatorilor. Am avut şansa de a sta de vorbă cu Lucian Boia cu o zi înaintea expunerii programate în ultima zi a salonului, dar cu o zi după ce Uniunii Europene i-a fost acordat Nobelul pentru Pace.

Pe acest fundal, cu atît mai incitantă devine teza autorului, demonstrată convingător în paginile lucrării. O teză care contravine, fără nici un fel de accente revizioniste, opiniei dominante în istoriografia postbelică, potrivit căreia Germania ar fi avut în mod exclusiv vocaţia unui stat generator de război, totalitarism şi antisemitism.

Istoricul român, al cărui prestigiu solid este unul internaţional, este de părere că de metehnele de care a suferit Germania - expansionism, militarism, o democraţie neconsolidată şi rasism - au suferit şi alte naţiuni.

Tragedia Germaniei se explică prin înlănţuirea unor evenimente inevitabile, necontrolabile, de la Bismarck pînă la Hitler, iar în timpul nazismului şi printr-o gravă dereglare a societăţii, economiei, mentalităţii. Reactivarea unor stereotipii, a clişeelor istorice, a resentimentelor, a unei germanofobii în criza pe care Europa o traversează este un fenomen explicabil; el ar putea fi atenuat tocmai prin lectura remarcabilului studiu al „tragediei Germaniei” făcut de Lucian Boia.

În contextul actual, demnă de reţinut mi s-a părut şi o observaţie făcută de autorul acestei cărţi: se pare că, cu cît devine mai puternică, cu atît Germania este mai nesigură, mai temătoare…Oare nu tot din pricina poverii trecutului ei?

Întrebat, în contextul actualelor dezbateri de idei, reflectate şi în unele publicaţii străine prezentate la Frankfurt, dacă este adeptul unei Europe a naţiunilor sau a Statelor Unite ale Europei, Lucian Boia a considerat că, dacă nu se unifică, Europa are de pierdut în configuraţia actuală a lumii.

Dar orele petrecute la standul României mi-au oferit şi şansa de a asista la o masă rotundă consacrată centenarului Steinhardt, cu participarea autorilor Ioan Pintea, Nicolae Băciuţ şi George Ardeleanu, care nu numai că au avut norocul de a-l cunoaşte personal şi de a sta de vorbă cu autorul „Jurnalului fericirii”, ci au şi investigat traseul convertirii sale la ortodoxie, au stat de vorbă cu monahul de la Rohia, au consemnat dialogurile, au adîncit studiul scrierilor sale, publicînd ulterior studii serioase pe marginea acestora.

O deplasare la Salonul de Carte de la Frankfurt ar părea, dintr-o perspectivă strict pragmatică, superfluă, acum cînd tot mai multe contracte sunt încheiate via internet, cînd agenţii literari, aidoma unor brokeri, dictează preţurile pe piaţa cărţilor.

Dar a merge la Frankfurt pe Main, la Tîrgul de Carte, este întotdeauna şi o aventură sentimentală. Ea oferă bucuria unor reîntîlniri, cu editori, cu autori, surpriza unor descoperiri, plăcerea de a răsfoi cărţile, în carne şi oase, tocmai fiindcă migraţia lor în sfera digitală, pe E-book, ia proporţiile unui inevitabil exod.

Standul României mi-a mai oferit şi ocazia de a constata nu doar o lăudabilă sincronizare tematică a titlurilor la spiritul vremii, ci şi stăruinţa de a readuce trecutul în justa lumină a unei evaluări eliberate de prejudecăţi, dogme şi interdicţii, de a avea acces la preţioase documente de epocă, care, decenii la rînd, au fost inaccesibile, puse la index de regimul comunist.