Tacâmurile de argint ale reginei şi cuibul de viespi

Integrarea în Uniunea Europeană, migraţia clandestină şi, nu în ultimul rând, evoluţiile din Irak se află pe agenda vizitei la Londra a preşedintelui României, Traian Băsescu. O vizită, prima oficială de la instalarea în funcţie, vizită despre care SUNDAY HERALD notează că ”marchează reorientarea graduală a României spre axa Washington-Londra”. Cotidianul londonez aminteşte de tacâmurile de argint folosite de regina Elisabeta a II-a în 1978, la recepţia organizată în cinstea dictatorului Nicolae Ceauşescu – a cărui vizită în Regat a fost aranjată pentru a-i recompensa atitudinea de mic De Gaulle al blocului sovietic. Revenind în prezent, ziarul apreciază că ”alegerea lui Băsescu pune punct unui interval de 15 ani în care ţara a aparţinut foştilor boşi comunişti şcoliţi la Moscova şi securiştilor care au preluat puterea după sângeroasa revoluţie din 1989” – perioadă în care România ”nu a evoluat prea intens pe calea democraţiei (...) Debarcarea fostului membru al Biroului Politic Ion Iliescu marchează definitiva îndepărtare de trecutul totalitar”. SUNDAY HERALD vorbeşte despre recompensa pusă pe capul lui preşedintelui şi premierului de sindicatele crimei organizate şi citează şi o declaraţie a ambasadorului britanic în România: ”Pe alocuri, corupţia a devenit mai degrabă lege decât excepţia de la lege”. În fine, privind spre România prin prisma retragerii militare dinspre Germania spre Europa de Sud Est, cotidianul britanic încheie apreciind sosirea americanilor una cum nu se poate mai potrivită – ”în ceasul în care Băsescu are mai multă nevoie de suport moral”.

Şi, iată, astfel, toate se învârt în jurul Irakului. SÜDDEUTSCHE ZEITUNG manifestă o bucurie reţinută: ”votul de duminică a avut loc, chiar dacă a oscilat între bucurie şi dansul morţii. Căci, în paralel cu voturile, se numără şi cadavrele. Cu toate acestea, rebelii şi-au ratat obiectivul. Fiecare irakian care şi-a pus în joc viaţa pentru a merge la vot merită întreaga recunoştiinţă a comunităţii internaţionale”. Cuvinte de laudă caută şi BERLINER ZEITUNG: ”a fost o respingere a teroriştilor şi un semn al marilor speranţe pe care nu au voie să le înşele nici administraţia de la Washington, nici trupele americane, nici noua putere de la Bagdad şi nici liderii religioşi irakieni”. Alegerile, subliniază, la Bonn, GENERAL-ANZEIGER, au avut loc ”iar acesta este cel mai important rezultat, pentru că deschide calea spre un proces politic ce ar urma să culmineze cu recăpătarea suveranităţii depline”. Ziarul din fosta capitală federală este optimist şi vorbeşte despre anul 2006 ca termen limită pentru această misiune. ”Teroriştii”, conchide publicaţia din Bonn, ”vor mai semăna teamă şi groază însă, iată, duminică a fost exprimată voinţa clară a majorităţii: pace şi autodeterminare”.

O firească umbră de circumspecţie îşi permite, la Zürich, TAGES-ANZEIGER: ”Pentru a putea fi considerate democratice, alegerile trebuie să respecte anumite criterii cum ar fi libertatea, corectitudinea, caracterul universal şi transparenţa. Or, acestei runde electorale nu-i pot fi întru totul asociate asemenea atribute. Rezultatele nu vor fi decât o imagine mişcată a adevăratului raport irakian de forţe”. Ziarul helvet nu ezită să-i felicite, însă, pe irakieni ”pentru curaj” şi pe premierul Iyad Allawi ”pentru determinarea cu care a ţinut de data alegerilor”.

La final, să aruncăm privirea în paginile cotidianului austriac DER STANDARD şi să încheiem cu tema pe care am abordat-o şi în deschidere. ”Noua putere de la Bucureşti răscoleşte cuibul de viespi. Spălătorilor de bani, şefilor de clanuri mafiote şi evazioniştilor fiscali li se pregătesc cătuşe – şi, asta, cât mai curând, căci problema corupţiei se află în topul interesului comunitar în perspectiva integrării europene”. Cu afacerea RAFO, se pare că treaba a fost declanşată, notează cotidianul vienez. ”Chiar dacă ar putea să pară că în aerul românesc pluteşte aroma vânătorii de vrăjitoare, nu e foarte limpede cine este vânătorul şi cine vrăjitoarea”. Ziarul austriac aminteşte la final şi de dosarul ”Flota”, în cadrul căruia actualul preşedinte al României a mai renunţat, cândva, la imunitatea parlamentară fără a fi găsit vinovat.

Cristian Ştefănescu