1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Teama şi stilul esopic

16 mai 2011

Opozanţii primului ministru au criticat, în mod aluziv, alianţa pe care PDL a făcut-o cu PSD la finele anului 2008, redeschizând dosarul cel mai dureros al dreptei politice din România.

https://p.dw.com/p/11H0p
Campanie electoralăImagine: AP

În cursul lucrărilor Convenţiei naţionale a PDL, senatoarea Mihaela Popa i-a prezentat pe susţinătorii moţiunii Blaga ca pe o „echipă de oameni liberi şi curajoşi” şi a continuat cu un îndemn: „Cei curajoşi vor învinge!”

Se pare însă că nici Vasile Blaga şi nici restul echipei sale nu au fost destul de curajoşi, căci referirile la principalul adversar, preşedintele Traian Băsescu, au fost aluzive şi neclare.

Ceva însă tot a îndrăznit să spună Vasile Blaga şi merită să fie consemnat, fiindcă este pentru prima dată când cineva din cadrul PDL pune în discuţie politica de alianţe a preşedintelui Traian Băsescu.

Acuzat insistent că ar fi prea apropiat de opoziţie, Vasile Blaga a evocat anul 2008, în care preşedintele Traian Băsescu a împins partidul la o coaliţie cu PSD, negociind condiţiile guvernării comune cu şase luni înainte de alegeri. Fostul secretar general al partidului a sugerat astfel că preşedintele, pe care nu l-a numit explicit, ar fi, la rândul său, răspunzător de ruperea relaţiei cu liberalii şi că o alianţă cu PNL ar mai fi fost încă posibilă, dacă preşedintele nu ar fi discutat în prealabil cu PSD. Iar dacă social-democraţii sunt astăzi atât de tari, a mai spus Vasile Blaga, este pentru că li s-ar fi dat ocazia să acceadă la guvernare în 2009.

Este o temă centrală politicii româneşti, una care frământă în cel mai înalt grad pe alegătorii Alianţei DA din anul 2004 şi care de fapt nici acum nu a fost cu adevărat clarificată.

Alianţa cea mai promiţătoare a dreptei politice a fost distrusă într-un mod neexplicat până la capăt, preşedintele aruncând mereu întreaga culpă asupra liberalilor, care au fost din momentul acela insistent diabolizaţi. Vasile Blaga a cutezat însă să schiţeze întrebarea dacă nu cumva Traian Băsescu îşi are şi el partea sa de răspundere.

Se pare că îndrăzneala, care era bine cunoscută în cercurile informate ale organizaţiei, a fost plătită aspru. Cu atât mai mult cu cât Vasile Blaga şi echipa sa au pus la îndoială nu doar politica de alianţe, dar şi politica de cadre care a populat partidul cu partizanii ireductibili şi nereflexivi ai preşedintelui.

„Ne-am făcut de râs”, a spus la un moment dat Blaga cu privire la oamenii nou promovaţi, dar fără să spună explicit la cine se referă. „Piramida partidului s-a întors cu vîrful în jos şi nu e de mirare că am căzut în cap”, a mai spus şi Cezar Preda. Aluzia, rostită pe jumătate, a fost aceea că preşedintele Traian Băsescu s-ar fi înconjurat cu simpli linguşitori, distrugând capacitatea organizaţiei de a reflecta autonom asupra politicii şi împiedicând totodată orice dezbatere.

E adevărat că atât Blaga cât şi alţii au deplâns faptul că partidul n-ar mai fi fost condus de ani mulţi din sediul său legal şi legitim din „Modrogan”, dar n-a spus explicit şi unde s-ar găsi adevărata conducere. Incapacitatea sa de a pune cu adevărat la îndoiala legitimitatea conducerii exercitate informal de preşedintele Traian Băsescu a slăbit cu siguranţă forţa persuasivă a mesajului. În definitiv - şi pe bună dreptate - delegaţii la Convenţie au văzut în faţa lor un candidat care, deşi rupe convenţia adulaţiei necondiţionate, nu asumă până la capăt consecinţele contestaţiilor sale.

Se ştie că aluzia şi stilul esopic sunt, de regulă, caracteristici ale unei ambianţe sociale pline de interdicţii şi infuzate de teamă, iar acest lucru a fost pe deplin confirmat la Convenţia desfăşurată la finele săptămânii trecute. Fostul ministru de interne, Vasile Blaga, a fost mai curajos decât mulţi dintre colegii săi de partid, dar se pare că nu a fost destul de curajos şi, în consecinţă, a pierdut.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu