1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Temele de casă ale NATO

Petre Iancu5 decembrie 2007

Europenii au probleme pe propriul continent. Miniştrii de externe ai NATO se întîlnesc joi la Bruxelles spre a dezbate două chestiuni fierbinţi: relaţiile alianţei cu Rusia şi situaţia din Kosovo.

https://p.dw.com/p/CXT0
Secretarul General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer: va reuşi el să cîrmească alianţa, pe furtună, printre stâncile numite Kosovo şi Rusia?Imagine: AP

Aflat în Afganistan, şeful Pentagonului, Robert Gates, le-a cerut europenilor să nu-şi coboare garda şi să-şi dubleze eforturile depuse în Afganistan. In sudul acestei ţări talibanii şi teroriştii reţelei islamiste al Quaida şi-au sporit masiv atacurile în cursul acestui an.

Pe de altă parte, europenii au probleme grave şi în propria ogradă. Kosovo şi Rusia se intitulează ele. NATO e silită să le abordeze pe ambele cu egală eficienţă şi responsabilitate.

In discuţie are toate şansele să se afle şi Chişinăul. Că Republica Moldova a revenit întrucâtva în atenţia observatorilor occidentali fie şi pe uşa din dos a politicii externe ruseşti, se datorează faptului că Moscova aplică instrumente de şantaj pentru a-şi prelungi prezenţa militară în Georgia şi Moldova.

Iată doar una din problemele pe care le au de discutat liderii statelor NATO. Mai acută este însă situaţia din fosta Iugoslavie.

Kosovo şi independenţa

Pentru alianţa nordatlantică subiectul Kosovo n-a dispărut niciodată de pe agendă, din 1999 încoace. Dar ultimele evoluţii din regiune i-au conferit o urgenţă sporită.

Eşecul negocierilor dintre sîrbi şi albanezi a blocat troica internaţională, alcătuită din ruşi, europeni şi americani. Troica e obligată să avanseze pînă la 10 decembrie secretarului general al NATO şi Consiliului de Securitate un raport conţinînd recomandări privind viitorul provinciei.

In fapt, forul suprem al organizaţiei mondiale nu va fi însă în măsură să ia o decizie, dată fiind necondiţionata susţinere de către Rusia a taberei sîrbeşti şi dreptul de veto de care se bucură Moscova în Consiliul de Securitate.

Incît germanul Wolfgang Ischinger, reprezentantul UE în troică, se va abţine probabil să tragă în raportul său concluzii.

La rîndul lor albanezii din Kosovo au ameninţat că, dacă nu li se vor satisface revendicările de suveranitate în cadrul Naţiunilor Unite, vor opta pentru declararea unilaterală a independenţei. Riscul unor tulburări consecutive în provincie este prin urmare acut.

Pe moment Kosovo se află sub administraţie ONU. Pentru a împiedica eventuale excese ale albanezilor împotriva minorităţii sîrbeşti din provincie, trupele KFOR, alcătuite din unităţi ale statelor NATO intenţionează să procedeze la demonstraţii de forţă.

Dar justificarea legală a prezenţei acestor forţe în Kosovo e problematică. In cazul unei declaraţii de independenţă, aceste trupe ar putea fi cotate de kosovarii albanezi drept forţe de ocupaţie. Or, în cercuri ale conducerii alianţei se afirmă că NATO şi-ar putea întemeia prezenţa în regiune pe rezoluţia ONU 1244, adoptată după raidurile întreprinse în 1999 împotriva fostei Iugoslavii. Aceste atacuri fuseseră menite atunci să împiedice alungarea în masă, de către sîrbi, a albanezilor kosovari.

Încît alianţa, care doreşte să evite cu orice preţ dilema recunoaşterii ca stat independent a provinciei Kosovo – o chestiune ce nu este de competenţa ei - se află într-o mare încurcătură. La fel şi UE în ansamblul ei, în măsura în care statele comunitare au adoptat poziţii diferite, şi uneori chiar diametral opuse faţă de această chestiune.

"Încercuita" Rusie

Cealaltă problemă spinoasă rămâne Rusia. Kremlinul şi-a pus în aplicare mai vechea ameninţare, de a denunţa tratatul asupra forţelor convenţionale în Europa. Executivul lui Vladimir Putin pretinde că Rusia s-ar simţi încercuită de alianţa nordatlantică, ale cărei trupe s-ar fi apropiat prea mult de graniţele ruseşti.

Consecinţa concretă a acestui demers, care urmează să intre în vigoare la 13 decembrie este revocarea obligaţiei alianţei şi Rusiei de a se informa reciproc cu privire la mişcările lor de trupe.Tratatul sileşte cele două părţi să-şi limiteze numărul de avioane, tancuri şi piese de artilerie şi să accepte inspecţii mutuale.

Revocarea tratatului ar demola greu clădita încredere mutuală. Rusia a lăsat însă deschisă o portiţă, cerînd alianţei să ratifice acest tratat. Or, pînă acum SUA şi NATO au condiţionat ratificarea lui de retragerea trupelor ruseşti din Georgia şi Republica Moldova.

Pe scurt, temele pe care le are de rezolvat alianţa sunt dintre cele mai dificile. Cum le va soluţiona rămâne de văzut.