Temenele diplomatice sau apărarea fermă a principiilor?

Prevalîndu-se de statutul de gazdă, conducerea de la Beijing procedează pe mai departe cum crede ea de cuviinţă, cenzurînd presa şi internetul.

Îndrituit să reacţioneze, occidentul are de ales între concesii „diplomatice” şi fidelitatea faţă de propriile principii.

În fiecare stat există anumite pagini în internet care sunt cenzurate. Iată un argument la care recurg chiar unii funcţionarii olimpici apelînd la „înţelegere” faţă de restricţiile impuse de potentaţii chinezi liberei circulaţii a informaţiilor. La Centrul de Presă al Olimpiadei, pagini ale posturilor de radio BBC, DEUTSCHE WELLE ale unor ziare între care FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, au fost temporar sau durabil „blocate”.

Motivele pentru care potentaţii chinezi au recurs la cenzură sunt cu totul altele decît cele pentru care în occident este oprit accesul la paginile de internet care răspîndesc ideologia extremei drepte, instigă la ură şi violenţă. Conducerea comunistă de la Beijing controlează permanent mass-media autohtonă, aplicînd sistematic cenzura din „raţiuni de stat”.

Şi atunci de ce să le fie îngăduit oaspeţilor ceea ce le este interzis locuitorilor Imperiului de Mijloc? Aşa încît, din perspectivă proprie, conducerea Chinei procedează cît se poate de consecvent. Ar fi fost o uriaşă surpriză ca Jocurile Olimpice să modifice acest comportament. Fiindcă, să nu uităm, odată acordate anumite libertăţi pot fi foarte greu luate înapoi. Procesul de liberalizare îşi are propria sa dinamică însă factorii ei sunt greu calculabili şi oricum, redutabili pentru un regim autocratic şi totalitarist.

Pe cît de vajnic îşi apără chinezii principiile pe atît de labilă este atitudinea occidentului. Nu numai funcţionarii olimpici, liderii politici ci chiar reprezentanţii asociaţiilor de jurnalişti au ripostat mult prea blînd la grosolana încălcare a libertăţii presei. Au făcut-o din pragmatism politic şi din raţiuni economice. Este o joacă cu focul în care vestul riscă să-şi vîndă sufletul. Concesiile făcute nu sunt însă favorabile nici măcar ordinii noastre economice iar forţa societăţii noastre civile se bazează pe toleranţa şi respect faţă de opiniile celuilalt.

China a invitat întreaga lume la ea acasă dar porţile schimbului nelimitat de informaţii şi opinii rămîn închise pînă şi în faţa jurnaliştilor împiedicîndu-i să uzeze de drepturile lor legitime. A închide ochii în faţa acestor restricţii este o toleranţă prost înţeleasă care erodează credibilitatea occidentului dîndu-i Chinei pe mai departe sentimentul că nimeni nici de acum înainte nu-i poate face recomandări în materie de respectare a drepturilor omului, a libertăţilor fundamentale specifice unei societăţi libere şi democratice.

Sportivii şi funcţionarii olimpici pot respecta valorile şi obiceiurile tradiţionale ale societăţii chineze dar cînd regulile de joc impuse de gazde lezează fundamentele propriilor noastre valori, faptul se cuvine semnalat cu curajul şi vehemenţa de rigoare. Chiar şi în China şi, cu atît mai mult, în timpul Jocurilor Olimpice.

Experienţa istoriei dovedeşte că doar presiunile pot modifica un anumit sistem al puterii mai ales în cazul în care regimul se bazează pe represiune.