Teroarea se hrăneşte din spaimă

Dacă terorismul îşi trage sevele malefice nu doar din atentatele comise ci şi din potenţialul de ameninţare – nesiguranţa devine un factor destabilizator al societăţilor occidentale , însoţit de grave prejudicii economice scrie autorul şi ajunge la următoarea concluzie: „ istoria demonstrează că cu cît a fost mai puternică destabilizarea unei societăţi de către terorism cu atît mai intens s-au organizat forţele de apărare care în cele din urmă au dus la anihilarea extremiştilor. Dar ceea ce s-a întîmplat în trecut nu trebuie să fie neapărat valabil pentru prezent şi viitor.Prin urmare este cît se poate de limpede că occidentul trebuie să uzeze de toate mijloacele pentru a contracara terorismul. „ Ceea ce atrage după sine unele modificări drastice ale societăţii şi stilului de viaţă în democraţiile occidentale crede OFFENBACH POST. Dar pot oare măsurile preventive de securitate elimina complet riscul unor atentate teroriste? KÖLNER STADTANZEIGER crede că nu poate exista o securitate absolută cîtă vreme extremiştii fanatici intră într-o stare de beatitudine doar la gîndul că-şi pot jertfi viaţa pentru a răni societatea occidentală ale cărei simboluri precum toleranţa, libertatea şi consumul, ei le urăsc de moarte.”

Care este originea şi care sunt efectele atentatelor teroriste puse la cale dar dejucate se întreabă BERLINER ZEITUNG care în căutarea unui răspuns ajunge la concluzia că „ reacţia Washingtonului a fost cît se poate de clară: ministrul american al justiţiei a declarat că planurile teoriste constituie dovada faptului că Statele Unite se află în război.Prin urmare, preşedintele Bush va trage concluzia că strategia militară a ultimilor 5 ani a fost corectă şi trebuie continuată. Dar o astfel de concluzie este fatală. De cînd Statele Unite au declanşat războiul împotriva terorismului după atentatele de la 11 septembrie 2001 , lumea nu a devenit mai sigură ci mai nesigură.”

Tocmai de aceea, opinează NORDBAYERISCHER KURIER, noul pericol terorist reclamă controale mult mai severe care antrenează o diminuare a libertăţilor cetăţeneşti, ceea ce creează unele probleme societăţilor democratice fără a le împiedica însă să plătească acest preţ pentru a-şi asigura securitatea. Tonurile care se fac auzite în presa rusă sunt disonante, majoritatea ziarelor întrebîndu-se cui slujeşte anunţul dejucării atentatelor de la Londra. KOMMERSANT se miră de ce Bush şi Blair nu şi-au întrerupt vacanţa în faţa „ celui mai mare pericol de după cel de-al doilea război mondial”. Ziarul rus avansează şi ideea că întîmplările de la Londra ar distrage atenţia de la războiul din sudul Libanului. NESSAWISSIMAJA GASETA crede că în urma evenimentelor, Tony Blair va consolida puterea poliţiei şi a serviciilor secrete .

Nedumerirea dacă suntem sau nu în război este spulberată de LE FIGARO care scrie: „Este un război permanent, un război care nu-şi spune numele dar care bîntuie de la New York la Istanbul, de la Madrid la Bali, de la Londra la Casablanca , un război care face să curgă sîngele unor oameni nevinovaţi, care răspîndeşte teamă şi groază. Este un război purtat de aşa numiţii adepţi ai lui Mohammed, care sunt de fapt terorişti şi care în numele lui Allah doresc să distrugă ordinea internaţională.Terorismul islamist durează de multă vreme, este plin de ură împotriva occidentului şi ameninţă să se răspîndească peste tot - în ritmul globalizării .

In Germania, inaugurarea expoziţiei consacrate refugiului, deschisă la Kronprinzenpalaias din Berlin a devenit o temă de dezbateri intense în jurul relaţiilor dintre istorie, memoria colectivă şi cea individuală. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG publică pe prima pagină un amplu articol de fond semnat de Karl Peter Schwarz, excelent cunoscător al realităţilor est-europene. Referindu-se şi la diversitatea tipologică a „refugiului” – la finele celui de-al doilea război mondial, din şi în timpul războiului rece, autorul pledează pentru supunerea şi ordonarea , în baza unei percepţii istorice şi critice a memoriei individuale care prin natura ei, este una selectivă.