1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Terorismul străzii

Rodica Binder27 mai 2013

Terorismul străzii se extinde în Europa. Editorialiştii caută cauzele. Iar doi scriitori de renume mondial deplîng, unul, decăderea culturii, celălalt, soarta romilor.

https://p.dw.com/p/18eYy
Ein Mann sitzt am Montag (24.10.2011 in der Cafeteria des Landgerichts in München (Oberbayern) und liest in der Frankfurter Allgemeinen Zeitung. Foto: Andreas Gebert dpa/lby
Imagine: picture alliance/dpa

În corsetul prejudecăţilor şi stereotipiilor, imaginea reală a unui grup sau a unei etnii suferă deformări care, în anumite cazuri, pot fi iremediabile.

Din fericire, finala Ligii Campionilor, un meci de excepţie desfăşurat pe teren britanic, între Bayern München şi Borussia Dortmund, a dislocat unele clişee. Cum a fost şi cel semnalat de SÄCHSISCHE ZEITUNG, potrivit căruia virtuţile germanilor s-ar fi rezumat la combativitate, disciplină, spirit organizatoric. Fotbalul cu adevărat frumos îl jucau ceilalţi, chiar dacă nu cîştigau. La Londra, cele două echipe germane au demonstrat noi calităţi: tempo, rafinament, spirit combinatoriu.

MÄRKISCHE ODERZEITUNG, în urma diverselor sondaje demoscopice, dar şi a duelului fotbalistic final german-german în Liga Campionilor, întrevede o funcţie de model a căii germane în Europa.

Respinsă, umilită, marginalizată, discriminată, ignorată de istorie este etnia romă din România. Sub semnătura lui Mircea Cărtărescu, cotidianul NEUE ZÜRCHER ZEITUNG publică în traducere un emoţionant şi revelator eseu al marelui scriitor român. Textul, în varianta sa integrală, urmează să apară în volumul intitulat „Lost Words/Lost Worlds. Eine europäische Sprachreise”.

Fragmentul publicat în cotidianul elveţian debutează cu o cît se poate de legitimă critică a unei televiziuni specializată pe difuzarea de veşti senzaţionale şi de imagini de groază. În pofida protestelor, posturile care transmit astfel de emisiuni au perseverat în rău, deoarece singurul lor criteriu calitativ rămîne cota de audienţă. Cărtărescu mărturiseşte că niciodată nu a fost mai cutremurat de dimensiunea imbecilizării şi de lipsa de omenie ca atunci cînd i-a fost dat să privească reportajul alungării unei comunităţi rome de la marginea Bucureştiului.

Cu talent şi sensibilitate, scriitorul descrie jalnica situaţie a romilor care trăiesc, în condiţii de inimaginabilă mizerie, din colectarea de fier vechi, pe care-l transportă cu căruţele şi-l valorifică. Intervenţia poliţiei şi a „mascaţilor”, care aleargă de colo-colo spre a înăbuşi orice formă de revoltă, are drept scop confiscarea căruţelor, sub obiectivul camerei TV.

Evocarea, întru totul veridică, sobră, la obiect, a scenelor care urmează, resemnarea unuia din membrii grupului de romi, căruia i s-au înstrăinat singurele mijloace de subzistenţă, protestele femeilor, îmbarcarea bărbaţilor şi ducerea lor la poliţie îl transformă pe cititor în martorul unei tragedii ale cărei origini şi cauze istorice, sociale şi culturale Cărtărescu le expune fără a ocoli şi componenta morală, culpa majorităţii faţă de vitregul destin al minorităţii rome.

Eliberarea ţiganilor din robie în secolul al XIX-lea, lăsaţi de capul lor fără nici cea mai mică sursă de subzistenţă, i-a împins pe mulţi dintre ei în capcanele delincvenţei. Nimeni nu ştie cîţi au murit de pe urma acestei „libertăţi”.

Transferul, operat mai ales în străinătate, a poverilor imagologice negative ce grevează asupra etniei rome şi asupra românilor, este analizat din perspectivă sociologică, afectivă, politică şi istorică. Azi statul român este multietnic şi fiecare cetăţean trebuie să se bucure de egalitatea în drepturi, statul fiind obligat să-şi protejeze locuitorii în interiorul şi în exteriorul frontierelor sale.

Autorul evidenţiază succesiunea în timp, vreme de secole, a unor discriminări şi umilinţe de care, odinioară, cînd Transilvania se afla sub domnia Habsburgilor, nici populaţia română nu a fost scutită. Înapoierea romilor are cauze istorice şi nu genetice. Chiar dacă problema romă nu poate fi soluţionată de azi pe mîine, cu atît mai puţin ura şi dispreţul o pot rezolva.

În finalul eseului, Cărtărescu revine asupra emisiunii TV. Confruntarea dintre forţele de ordine şi grupul de romi devine violentă, iar cînd nici jurnaliştii, nici poliţiştii nu mai sunt stăpîni pe situaţie, transmisia se întrerupe şi pe micul ecran apare un spot publicitar ce recomandă un dezinfectant pentru WC.

Ce sens mai poate avea o cultură care nu mai cunoaşte repere valorice – este întrebarea pe care o ridică ultimul volum de eseuri al scriitorului Mario Vargas Llosa, intitulat”Totul este bulevardesc. Cine îşi pierde cultura, se pierde pe sine”. NEUE ZÜRCHER ZEITUNG publică o amplă recenzie a acestei scrieri polemice a laureatului Nobelului pentru Literatură.

Criza nu este doar a culturii, ci şi a moralei publice, semnalează MAGYAR NEMZET, analizînd neliniştile violente ale grupurilor de tineri imigranţi lipsiţi de perspectivă care au zguduit pînă şi oraşele din placida, tihnita şi asistenţiala Suedie. Ziarul ungar crede că proiectul multicultural al Europei a eşuat şi că acestuia trebuie să îi ia locul o politică demografică întemeiată pe valori morale tradiţionale.

Demonstraţiile din Franţa împotriva noii legislaţii privind mariajul între persoane de acelaşi sex sunt interpretate de LE FIGARO ca o provocare la adresa dreptei, care trebuie să ofere repere politice apte să corespundă aşteptărilor unui tineret conservator.

De la Moscova, NESAWISSIMAJA GASETA crede că, în Europa, terorismul a coborît în stradă, ceea ce este îngrijorător, făptaşii, în majoritatea lor tineri imaturi, provenind din zonele periferice ale societăţii, fiind a doua sau a treia generaţie de imigranţi care nu au izbutit să se integreze. Cotidianul rus nu întrevede o soluţie în interzicerea grupărilor extremiste care animă aceste nelinişti violente, ca şi atacurile teroriste de felul celuia comis la Londra împotriva militarului britanic. Recomandabilă ar putea fi sprijinirea islamului moderat.

Şi DER STANDARD de la Viena sesizează o mutaţie survenită în profilul terorismului. Acţiunile nu mai sunt puse la cale de profesioniştii Al-Qaida. Ele sunt îndreptate, în cazul Franţei şi Marii Britanii, împotriva fostelor forţe coloniale care au rămas active în regiunile de criză, predominant islamice, de unde provin şi majoritatea imigranţilor europeni, care fac nesigure unele metropole europene. Acest proletariat terorist nu are nevoie decît de o minte înfierbîntată şi de un pumnal spre a intra în acţiune.