Timpuri grele, timpuri rele

In fapt, infrangerea dreptei reformiste fusese previzibila mult inaintea sondajelor care-o anuntasera. In Europa aproape nici un stat care a trecut prin programe de austeritate si consecutive procese electorale n-a scapat de alunecari spre stanga de proportii. Aceste tendinte sunt univoce.

Mesajul lor clar afirma ca electoratele n-au chef sa accepte fara sa cracneasca ajustarile dureroase reclamate de rigorile economice si financiare ale globalizarii. Votul alegatorilor europeni - iar romanii nu fac exceptie in acest context - a validat in mare masura populismul, datul de cadouri electorale, huzurul pe datorie publica, refuzul reformelor usturatoare, oricat de necesare ar fi ele.

La romani, mesajul alegatorilor a mai inclus insa si cateva alarmante componente suplimentare. In majoritatea lor, cetatenii care s-au prezentat la urne au pedepsit indirect, dar nu mai putin sever, prin votul acordat USL, nu numai persoana presedintelui, considerat principalul vinovat pentru programul de austeritate, ci si pozitiile fundamentale in materie de politica externa in favoarea carora a militat pana in ultima clipa seful statului, in speta orientarea spre vest a Romaniei, spre aliantele occidentale, spre NATO si UE.

Solidaritatea europeana, constiinta de sine a Romaniei ca stat de drept impartasind valorile democratice ale Apusului, ca tara integrata in structurile euro-atlantice, se vede afectata grav. Pare ca, de acum incolo, nimic nu va mai putea opri marginalizarea tarii, glisarea Romaniei catre zona gri situata intre marile puteri si recaderea ei in sfera de influenta a unei Moscove conduse autoritar, in vadit dispret fata de valorile liberale ale societatilor deschise.

Toate acestea n-ar fi fost posibile daca Romania ar fi trecut prin lustratie si daca ar fi avut o massmedia mai putin vulnerabila la coruperea propagandistica. Toate acestea ar fi fost improbabile daca occidentul nu s-ar fi zbatut intr-o criza indelunga, daca SUA si UE ar fi fost mai atente la "resovietizarea" pe care o acuza recent sefa diplomatiei americane, Hillary Clinton, daca multi romani nu s-ar fi demobilizat, considerand integrarea euro-atlantica si democratia bunuri pe veci pururi castigate.

Or, pentru libertate e nevoie de o lupta zilnica.E nevoie de lupta pentru ea si de acum incolo.

E posibil, chiar daca nu foarte probabil, totusi, ca nevoile sa-i responsabilizeze pe guvernantii USL. In fond, si ei vor fi nevoiti sa ceara ajutoare FMI si UE, pentru simplu fapt ca nu vor putea da romanilor ceea ce au promis si ceea ce le cere electoratul, fara sa recurga la ajutor extern. Care nu poate veni la pachet decat cu niste conditii dure. Timpurile sunt rele si grele si pentru aliatii occidentali ai Romaniei, iar sfidarea, in repetate randuri afisata, de catre liderii USL, fata de cancelariile apusene nu va facilita in nici un caz negocierile in acest sens. Cu atat mai mult cu cat nici Victor Ponta, nici liderul PNL, Antonescu ori mentorul lor, Dan Voiculescu, nu sunt realmente frecventabili.

Ceea ce nu inseamna ca occidentul nu va fi nevoit sa accepte votul majoritatii. L-a acceptat si in cazul Ungariei. In schimb, ar putea, desigur, amenda, instantaneu, orice viitor derapaj, orice demers antidemocratic, orice incercare de ingradire a libertatii presei, de anemiere a justitiei independente, de stergere a separatiei dintre puteri.

Dar Apusul nu va putea juca rolul opozitiei interne, ce revine unei foarte slabite drepte reformiste. Avem a ne astepta, deci, la prelungirea timpurilor grele.