Tocurile duble care ar putea schimba viața românilor

Croiala pantalonilor diferă dar pantofii negri de sub ei se aseamănă izbitor printr-un detaliu improbabil: ambii sunt prevăzuți cu tocuri duble. Improbabil pentru că cei doi stăpâni ai lor sunt bărbați și, în plus, doi dintre cei mai puternici europeni ai momentului: președintele Franței și cel al Italiei. De ce acești oameni puternici nu se pot împăca cu statura lor fizică nu foarte generoasă, este o întrebare fără răspuns oficial. Dar știut este că, de multe ori, o imagine face cât o mie de cuvinte.

În Europa distanțele sunt relative. Zice-se că Bruxelles-ul, capitala Uniunii Europene, e prea departe ca să poată influența în vreun fel viața românilor. Dar nu e cazul Romei și Parisului, capitalele dinspre care marți a plecat o scrisoare ce solicită Uniunii Europene să „examineze posibilitatea restabilirii temporare a controlului la granițele europene interne, în cazul unor situații excepționale”. Nu se precizează exact care sunt acele „situații excepționale” și, prin urmare, a doua zi ziarele europene scriau mare pe prima pagină: „Frontierele se întorc în Europa”. Cu semnul exclamării sau al întrebării în coadă, în funcție de inspirație. Căci cine se încumetă să prezică strategia celor mai capricioși politicieni care au condus Europa în ultimii 20 de ani.

Oficial, problemele au început de la cei aproape 30.000 de nord-africani care au emigrat ilegal ajungând pe țărmurile Italiei. Berlusconi a comparat situația cu un tsunami și apoi a acordat 8000 de certificate de rezidență temporară, permițând astfel imigranților să ajungă în Franța. Sarkozy la rându-i, pus în fața acestui „uriaș” sat de imigranți, a închis frontiera cu Italia. Criza se născuse.

Urmând exemplul șefilor lor, ministrul francez Laurent Wauquiez și cel italian, Roberto Maroni, au făcut declarații în oglindă: „Franța dorește să studieze posibilitatea reinstituirii controalelor la frontieră” și „Mă întreb dacă mai are sens ca Italia să facă parte din Uniunea Europeană”. În ciuda aparentelor neînțelegeri, întâlnirea de marți, la care a fost făcută fotografia mai sus amintită, a fost plină de bună-dispoziție. Sarkozy și Berlusconi așteaptă acum ca, până pe 4 mai, Comisia Europeană să propună o nouă înțelegere cu privire la libera circulație în interiorul UE. Așa arată fotografia oficială, cea în care se văd doar zâmbetele politicoase.

Fotografia neoficială spune însă că ministrul Maroni, personaj important în guvernul unui Berlusconi zguduit de scandaluri dubioase, este lider al Lega Nord, partid eurosceptic și anti-imigraționist (deși se pare că Maroni a angajat, la negru, români). În cealaltă parte, candidatura lui Sarkozy la prezidențialele din 2012 este amenințată serios de popularitatea consistentă a Marinei Le Pen, lidera unui partid naționalist de extremă dreapta. Iată motivul pentru care cei doi politicieni sunt dispuși să se joace cu focul destrămării UE: consolidarea pozițiilor politice naționale. Plusul de înălțime adus de tocurile duble ale voturilor extremiste este mai important decât anvergura unui mare om de stat.

Încercând să-și atragă susținători dintre naționaliști, cei doi lideri nu fac altceva decât să credibilizeze discursul extremist, cel atât de anti-european. Lumea către care duce această joacă inconștientă poate fi întrezărită în Olanda, care se pregătește să adopte o lege anti-imigranți foarte dură. Principalii vizați sunt polonezii, bulgarii și românii. Tocurile duble de la Paris și Roma ar putea influența direct viața mai multor mii de familii de români.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu