Toleranţa greşit înţeleasă

Keno Verseck publică, în ediţia electronică a revistei Der Spiegel, un documentar despre un fenomen complex, generat de un lung şir de anormalităţi. Pe de o parte, vorbim despre lipsă de autoritate în cazul statelor din regiune, cu instituţii ruginite şi corupte, prea puţin orientate spre aplicarea legii; în mai nici una dintre ţările Europei Centrale şi de Est nu se poate vorbi despre o strategie coerentă, depăşind stadiul de intervenţii pompieristice în momentele cu supraexpunere mediatică.

Pe de altă parte, elitele etniei roma, destul de puţine, nu au reuşit, decât în cazuri izolate, să impună modernizarea morală, relevă un raport al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, din ale cărui observaţii autorul documentarului publicat în Der Spiegel mai reţine şi că, în ciuda alocării a milioane bune de euro în fiecare stat pentru rezolvarea problemelor minorităţii roma, marea parte a banilor s-a virat în redactarea de studii şi organizarea de conferinţe.

Ziarele germane discută  mult despre votul din Parlamentul European şi despre cel din Legislativul de la Berlin.

"Majoritatea favorabilă extinderii paraşutei euro din Bundestag va fi covârşitoare, în ciuda unei opoziţii a majorităţii populaţiei, consemnată în sondaje", constată cotidianul Die Welt. Oricum, un vot favorabil propunerilor cancelarei Angela Merkel nu rezolvă criza.

Cu un plus de bani în bugetul paraşutei, ţările din zona euro îşi cumpără timp de gândire la cel mai complicat dintre exerciţii: cum se organizează un faliment de stat într-o uniune monetară, notează Kölner Stadt-Anzeiger. Corectarea greşelilor, completează cotidianul citat, poate veni şi prin confiscarea uniunii monetare din mâinile făuritorilor ei, politicienii statelor naţionale - cei care, de fapt, au şi generat repetatele încălcări ale pactului de stabilitate.

De Volkskrant, de la Amsterdam, sugerează o oarecare ironie a sorţii: acum, când Angela Merkel le propune conaţionalilor ei să conducă Europa, adică Die Führung, germanii au îndoieli cu privire la beneficiile pe care le-ar trage de pe urma acestei poziţii, în condiţiile în care ceea îşi doresc acum, mai mult şi mai mult, este o stabilitate de genul celei pe care marca germană a oferit-o Republicii Federale după cel de-al doilea Război Mondial.

Frankfurter Allgemeine Zeitung observă că preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a folosit discursul de la Strasbourg, despre Starea Uniunii, pentru o relansare personală sub motto-ul "Mulţi duşmani, multă onoare".

Astfel, sugestia privind impozitul pentru tranzacţiile financiare irită Londra (Daily Telegraph o numeşte, de alfel, "perversă" şi "populistă"). Pomenirea eurobondurilor supără Cancelaria federală. Iar cu Sarkozy, completează FAZ, Barroso are de împărţit supremaţia economică în Europa, o supremaţie oarecum pretinsă de Paris sub forma unui superguvern pentru zona euro.

Leipzieger Volkszeitung continuă, într-un alt fel, ideea, punctând că o uniune monetară este nefuncţională în absenţa unei unităţi politice - fără a omite, însă, că (deocamdată, cel puţin) orice discurs despre mai multă Europa este total nepopular.

Pentru Die Presse, din Viena, prin ieşirea aceasta la rampă, Barroso, mult ignorat în negocierile europene din ultima perioadă, a rupt, cum s-ar spune, lanţul, profitând de frustrările europarlamentarilor. Statele mici, cum ar fi Austria, au mai degrabă de câştigat de pe urma unei Comisii puternice decât s-ar putea aştepta de la un directorat Merkel-Sarkozy, evident înclinat să îşi asigure prioritar propriile beneficii, conchide ziarul vienez.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu