1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ton prietenos, dar poziţie fermă

Nina Werkhäuser/ Medana Weident9 februarie 2009

Conferinţa internaţională pe teme de securitate, care s-a încheiat la München, s-a dovedit a fi o confirmare a comunităţii transatlantice de valori.

https://p.dw.com/p/GpZl
Vicepreşedintelui american Joe Biden, a folosit un ton amical, dar a fost ferm în privinţa conţinutuluiImagine: AP

Barometru al relaţiilor transatlantice

Conferinţa pe teme de securitate de la München este întotdeauna un indicator precis al calităţii raporturilor dintre Europa şi SUA. În anii din urmă europenilor li s-a servit o doză bună de unilateralism american, asortat cu cinism. Anul acesta americanii au venit la München cu un mesaj cu totul nou. Faptul că Obama l-a trimis în capitala Bavariei pe cel de-al doilea om în stat, vicepreşedintele Joe Biden, la atât de puţin timp de la preluarea puterii şi în toiul crizei economice, reprezintă o dovadă de încredere.

Joe Biden Ankunft in München
Joe Biden sosind la conferinţa de la MünchenImagine: AP

Prin discursul său, Biden a reuşit să-l convingă până şi pe ultimul sceptic că pentru noua administraţie americană Europa este mai mult decât un grup de state care-şi urmăresc interesele naţionale, dintre care doar unele au potenţialul de a fi aliaţi loiali ai SUA. Barack Obama a pus la naftalină ţinuta de şerif mondial a predecesorului său, dând dovadă chiar de modestie. Noua administraţie de la Washington este dispusă să asculte şi aşteaptă sfat şi ajutor de la aliaţi, a arătat vicepreşedintele Biden. America nu va mai practica tortura şi nu-şi va mai sacrifica valorile de dragul securităţii.

SUA are nevoie de aliaţi

Joe Biden a schiţat la München şi alte elemente ale programului ambiţios de guvernare americană: combaterea schimbărilor climatice, înjumătăţirea sărăciei până în anul 2015, aducerea sub control a crizei financiare şi soluţionarea celorlalte crize de pe glob. America nu poate singură să realizeze toate acestea şi de aceea noul ton conciliant nu este un lux ci o necesitate. Noul guvern american îşi va căuta bineînţeles aliaţi, dar spre deosebire de vechea administraţie, el nu-i va şterge de pe lista partenerilor de discuţie pe cei care vor îndrăzni să exprime critici.

Cu siguranţă Washingtonul are mari aşteptări din partea Europei. Afganistanul şi Iranul sunt doar două conflicte, în care Obama vrea să arate că se menţine ferme pe poziţie şi aşteaptă aceeaşi atitudine şi de la aliaţii săi. Trupele americane din Afganistan vor fi suplimentate masiv în următoarele luni, simultan cu ameliorarea reconstrucţiei în domeniul civil. Barack Obama nu a formulat încă cereri concrete la adresa partenerilor NATO, dar acestea nu vor întârzia să apară. Şi guvernul german va trebui să-şi găsească locul în sistemul trasat de administraţia Obama.

Ce este Europa dispusă să facă

Ce a lipsit la München au fost semnalele clare ale europenilor în direcţia Washington. Ce este Europa dispusă să facă şi ce nu? Şansa de a formula oficial aceste poziţii a fost din păcate irosită. Pentru administraţia americană lunile ce vin se anunţă deosebit de dificile. Ea va trebui să demonstreze că ţelurile pe care şi le-a fixat sunt realiste. Deja la viitoarea conferinţă de la München, anul viitor, noua conducere a Casei Albe va fi măsurată în funcţie de respectarea anunţurilor făcute. În ce-i priveşte pe europeni, aceştia trebuie să fie conştienţi de faptul că tonul prietenos nu înseamnă neapărat că America este dispusă la concesii pe fond.