Tot mai mulţi greci recurg la serviciile medicale umanitare

Dacă te îndepărtezi numai câteva sute de metri de piaţa Omonia din centrul Atenei, lumea devină sumbră, murdară şi periculoasă. Narcodependenţi, prostituate şi tâlhari de duzină îşi duc aici traiul. Vecinii lor sunt, de cele mai multe ori, migranţi. Legali sau nu.

Organizaţia umanitară "Medicii Lumii" şi-a deschis, în această lume promiscuă, un cabinet de asistenţă pentru bolnavii acestei pături renegate în general a societăţii. Disciplinaţi, stau la rând şi aşteaptă să fie primiţi la un consult. Iniţial, pacienţii proveneau exclusiv din rândurile imigranţilor; de ceva vreme, în sala de aşteptare se strâng tot mai mulţi greci.

Vassilis are 40 de ani. Vassilis. Atât. "Şi fără fotografii, vă rog". Strângerea de mână îi este fermă. Vocea la fel. Nici nu ai spune că, de cam o lună, nu mai are unde locui. În cei 25 de ani în care a fost chelner, cei mai mulţi dintre angajatorii săi l-au minţit că munceşte legal. În realitate, prea puţini au plătit pentru serviciile sociale de care ar trebui să poată beneficia. În plină criză, numărul ospătarilor ceruţi pe piaţă a scăzut.

Printre cei disponibilizaţi s-a numărat şi Vassilis. Şi, cum un ghinion nu vine niciodată singur, şi-a mai turnat şi o oală de apă fiartă pe picior. Norocul în ghinion este acest cabinet pentru cei loviţi de soartă. În două luni, rana s-a mai vindecat. Înclină să spună că îi merge chiar bine.

"Medicii lumii" sunt prezenţi în Grecia de 20 de ani. De mai bine de un an, criza a schimbat structura pacienţilor. Mulţi şomeri şi bătrâni cărora nu le ajung banii de medicamente se prezintă la consultaţiile oferite de organizaţia umanitară. "Dar", comentează Christina Samartzi, purtătorul de cuvânt al medicilor binefăcători, "vin şi familii care nu îşi mai permit plata vaccinurilor pentru copii".

Nu doar angajatorii sunt vinovaţi pentru situaţia actuală. Bugetul caselor de asigurări a avut de suferit şi de pe urma speculaţiilor financiare. Comercializarea medicamentelor se face cu banul jos, cu promisiunea unui decont ulterior. "Printre pacienţii bătrâni sunt destui care nu au din ce să îşi cumpere, în fiecare lună, raţia de medicamente. Vin şi ne întreabă dacă le putem da noi", povesteşte tânărul diabetolog Giorgos Papadakis.

Parterul şi primul etaj al clădirii în care activează "Medicii lumii" este dedicat consultaţiilor; la etajele superioare sunt dormitoarele azilanţilor. Organizaţia este activă în zone de război sau afectate de calamităţi naturale - dar intervine şi în regiuni liniştite, pentru a-i sprijini pe cei defavorizaţi, pe cei ce nu îşi permit servicii medicale.

Până de curând, astfel de beneficiari ai serviciilor din Grecia erau imigranţi; în ultima vreme, în spitalul din Atena, fiecare al cincelea pacient este grec - în vreme ce în alte oraşe (la Salonic, Pireu sau Chania), procentul urcă spre 80%.

Vassilis este unul dintre cei 100 de pacienţi pe zi de care se îngrijesc cei zece membri ai personalului sanitar de la Atena. De data aceasta, nu rana cea veche este problema. Pentru a fi acceptat într-un program dedicat celor fără locuinţă are nevoie de analize ale sângelui pentru a verifica dacă suferă sau nu de hepatită sau SIDA. "Nu am aceşti 50 de euro". Vassilis nu îi are - cum, de altfel, mulţi dintre conaţionalii lui nu îşi mai permit asemenea cheltuieli.

E o cerere atât de mare încât anumite misiuni ale "Medicilor lumii" au fost suspendate. În Algeria, de exemplu. Deocamdată mai funcţionează două - în Tanzania şi Uganda. Până când? Nu se ştie, Cererea a devenit foarte mare în Grecia, conchide Christina Samartz.

Autor: Maria Rigoutsou / cş
Redactor: Rodica Binder