Totul e posibil, totul e permis?

Ministrul german de externe Guido Westerwelle este agresiv, şefa guvernului german, Angela Merkel, evită riscurile şi rareori dă dovadă de creativitate, şeful partidului Creştin-Social, premier al landului Bavaria, Horsdt Seehofer este imprevizibil. Preşedintele Iranului Ahmadinejad este un Hitler, preşedintele Rusiei Dimitri Medvedeev este palid şi şovăitor, premierul Vladimir Putin este un dur, Hamid Karzai este cuprins de paranoia, Nicolas Sarkozy este regele gol, Silvio Berlusconi îndrăgeşte party-urile deocheate iar Ghaddafi, surorile medicale blonde şi planturoase.

Toate aceste informaţii i le furnizează cititorului, de pe copertă, şi încă multe altele, în cuprins, revista DER SPIEGEL în ediţia sa de luni, sub genericul „Cum vede America lumea”. Furnizorul secretelor devenite publice este din nou Wikileaks. Activiştii săi, asemenea unor clone ale lui Robin Hood, programaţi să obţină pe căi frauduloase informaţii strict confidenţiale în numele transparenţei cu orice preţ, au lansat o nouă salvă orgiastică, scrie LA STAMPA.

Documentele, peste 250 000 la număr, datează din 1996 pînă în 2010 - şi multe dintre ele primejduiesc securitatea unor state şi statutul unor persoane. Deloc întîmplător, ministrul italian de externe Franco Frattini a etichetat acţiunea ca fiind un 11 septembrie al diplomaţiei internaţionale.

Temuta platformă îşi are clienţii ei privilegiaţi – NEW YORK TIMES; THE GUARDIAN şi deja citatul DER SPIEGEL, precum şi, mai nou, LE MONDE şi EL PAIS, cărora le încredinţează în avanpremieră informaţii explozive. Astfel, diplomaţia americană a putut să-şi pună în gardă partenerii încă înainte ca primejdioasele deconspirări să devină de notorietate publică. Ceea ce nu a diminuat unda de şoc provocată de noile dezvăluiri, determinînd concomitent redacţiile amintitelor publicaţii să evalueze mai atent şi mai pe îndelete materialul încredinţat – atrage atenţia DIE WELT, nu fără a semnala din titlu că totuşi „Trădarea face Occidentul să tremure” dar şi să se întrebe, cum constată BERLINER ZEITUNG, că o naţiune care trimite nave şi astronauţi în spaţiul interplanetar nu veghează asupra securităţii informaţiilor hipersensibile.

Europenii sunt însă bîntuiţi şi de alte nedumeriri şi nelinişti. De pildă dacă în visteriile Uniunii există suficiente fonduri pentru a salva de la faliment restul statelor din zona monetară euro. Angoasei îi dă expresie cotidianul SEGA din Sofia, care schiţînd un scenariu al dezastrului se întreabă „Dar atunci cine ne va mai salva pe noi”?

Mai pragmatic, NEPSZABADSAG de la Budapesta crede că oricît de intens s-ar răzvrăti de la Londra pînă la Lisabona cetăţenii împotriva politicii de austeritate bugetară, ei vor trebui să-şi ia adio de la statul de tip asistenţial.

Adio de la Elveţia vor trebui să-şi ia în viitor şi imigranţii care au săvîrşit delicte. În urma referendumului, Elveţia, alături de Danemarca, scrie TAGES ANZEIGER de la Geneva, va avea în Europa cea mai severă legislaţie în privinţa străinilor. Dar, această soluţie foarte simplă şi radicală, prin care elveţienii cred că-şi vor putea recupera imaginarul statut idilic al patriei lor, notează ziarul citat, va tulbura relaţia ţării cantoanelor cu Uniunea Europeană, semănînd în chiar sînul societăţii nesigunţă şi neîncredere.

Din Viena lui Sigmund Freud, cotidianul DIE PRESSE psihanalizează comportamentul elveţienilor şi scrie: atitudinea de aversiune sporită faţă de străini, nu numai faţă de africani sau est-europeni ci şi faţă de germani, trădează simptomele unei schizofrenii. Pe de o parte, trebuie să plece delincvenţii de drept comun, pe de alta, îşi spală banii în băncile elveţiene, primiţi cu „sărut mîna”, mafioţii, dictatorii, evazioniştii fiscali, speculanţii şi excrocii financiari.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Cristian Ştefănescu