Tracul, duşmanul muzicienilor

Muzicienii se pregătesc toata viaţa pentru a putea interpreta cu succes în faţa publicului diverse piese muzicale. Foarte mulţi dintre ei, însă, sunt într-o luptă continuă cu duşmanul de moarte al carierei lor: tracul.

Atunci când se află pe scenă, instrumentiştii sunt supuşi unui stres foarte mare şi în multe cazuri sunt pur şi simplu copleşiţi de emoţie. Reacţiile sunt extrem de neplăcute: fie că le tremură sau le transpiră mâinile, sau că inima le bate cu putere ori au impresia că sunt pe cale să sufere un atac de panică.

Cu tracul la doctor

La Spitalul Universitar din Bonn, medicul psihoterapeut Deirdre Mahkorn tratează 45 de muzicieni. Unii dintre pacienţii psihoterapeutului, din cauza stresului şi a presiunii la care au fost supuşi pe scenă, pur şi simplu s-au blocat şi nu au mai reuşit să îşi ducă interpretarea la bun sfârşit. Alţii, chiar dacă nu au avut parte până acum de experienţe neplăcute, trăiesc în permanenţă cu teama că ceva rău se va întâmpla.

Solicitările de natură fizică şi psihică la care este supus instrumentistul în timpul studiului şi interpretării, permanenta competiţie şi evaluare, presiunea şi aşteptările familiei şi a profesorului îl fac vulnerabil în faţa anxietăţii.

"Mulţi dintre pacienţi provin din familii cu mari ambiţii profesionale.

Ideea că trebuie să fie cei mai buni le-a fost întipărită încă de când au început studiul unui instrument", a afirmat Mahkorn. "Şi persoanele ambiţioase tind să fie mai anxioase decât celelalte", a adăgat aceasta.

Preţiosul anonimat

Programul, iniţiat de Mahkorn împreună cu un coleg acum un an şi jumătate, a fost foarte bine primit. Pacienţii vin din întreaga Germanie. Unii vin la Bonn chiar din Olanda. Programările sunt foarte atent planificate, pentru a se evita întâlniri nedorite între pacienţi, în vederea păstrării anonimatului acestora.

Tracul este un subiect tabu printre muzicieni. Cu toate că foarte mulţi se confruntă cu această problemă, nimeni nu doreşte să recunoască public acest lucru, cu atât mai puţin faptul că urmează un tratament.

Tracul, duşmanul muzicienilor

În cazul în care problemele cu care se confruntă artiştii, precum tracul sau anxietatea, ar fi făcute publice, aceştia ar putea fi ocoliţi de organizatorii de spectacole.

"Cineva care suferă de anxietate este perceput în general drept o persoană pe care nu te poţi baza, o persoană care ar putea lipsi de la spectacol, sau care ar putea suna în ultima clipă să anunţe că nu mai poate ajunge", explică Mahkorn.

Cabinetul din Bonn nu este singurul din Germania care tratează muzicieni cu probleme de anxietate. Potrivit Claudiei Spahn, şeful Institutului din Freiburg pentru medicina muzicienilor, artiştii sunt nevoiţi să ducă povara unei profesii foarte competitive. La audiţii, instrumentiştii sunt nevoiţi să concureze cu sute de candidaţi pentru un post în orchestră. În acele cazuri este nevoie să se arate în formă maximă. Au la dispoziţie doar câteva minute şi o singură şansă pentru a demonstra că sunt cei mai buni.

Abuz de medicamente şi alcool

De obicei când pacienţii ajung la psihoterapeut, aceştia au epuizat deja, de-a lungul anilor, cam toate tehnicile cunoscute. Medicaţia şi alcoolul sunt cele mai atrăgătoare opţiuni, întrucât efectele dorite apar într-un timp foarte scurt. Beta blocantele, medicamentele la care apelează mulţi muzicieni, încetinesc bătăile inimii şi de asemenea ajută la înlăturarea starii de nervozitate. Micile vicii ale artiştilor sunt de asemenea subiecte tabu.

Cu toate acestea, putem spune că tracul are şi părţile lui bune, atâta vreme cât nu inhibă muzicianul şi nu îi devorează pasiunea pentru muzică. Micile emoţii pot fi constructive, adăugând sarea şi piperul unei interpretări.

"A fi muzician nu este o boală. Nu este nevoie să iei medicamente în permanenţă pentru a fi capabil să cânţi", a conchis Claudia Spahn.

Autori: Sarah Steffen / Alina Mitroescu
Redactor: Ioachim Alexandru