Tradiţie sau tehnologie? Premisele unei agriculturi durabile

“Dacă avem într-o parte un miliard de oameni care nu-şi pot permite o alimentaţie sănătoasă, iar în altă parte un milard de oameni supraponderali - iar aceştia există şi în ţările în curs de dezvoltare - atunci ceva nu este în regulă cu sistemul nostru agrar. El se află într-o stare de dezechilibru şi nu va fi în măsură să hrănească oamenii în viitor într-un mod civilizat. E limpede că trebuie să modificăm sistemul, iar acest lucru pare să fie înţeles încet şi de consumatorii obişnuiţi, dar şi de politicieni".

Această declaraţie îi aparţine lui Janice Jiggings de la Institutul internaţional pentru mediu şi dezvoltare. Ea se numără printre redactorii Raportului mondial pe agricultură publicat în 2008, raport care a stârnit interesul comunităţii internaţionale prin revendicarea unei agriculturi compatibile cu protecţia mediului şi a climei pe termen lung.

Globalizarea a acaparat însă de mult şi agricultura. Furajele pe bază de soia, cu care sunt hrănite în Europa vitele, provin de peste Ocean, cu precădere din Argentina. Iar animalele nu au văzut în viaţa lor o păşune, ele fiind crescute în hale în care hrănirea şi mulsul lor pot fi efectuate mai uşor. Fenomenul care însemna odinioară ciclul ecologic a fost înlocuit de fabricile agricole. Iar această formă a agriculturii industrializate este practicată atât în dauna animalelor cât şi a climei, subliniază Susanne Gura, expert agronom :

„Animalele rumegătoare trebuie să pască pe păşune şi nu să fie hrănite cu grăunţe. Păşunile sunt extrem de importante pentru climă, deoarece ele sunt unul din principalii factori de reducere a bioxidului de carbon de pe planetă. Acest sistem este durabil şi în privinţa azotului. Câtă vreme animalele rumegătoare nu sunt hrănite cu furaje cultivate pe bază de îngrăşăminte chimice nu vor apărea probleme cu volumul de azot".

Până în prezent, deviza ţărilor puternic industrializate, în care trăiesc mai puţin de trei procente ale populaţiei globale, a fost de a obţine o producţie sporită cu o forţă de muncă redusă. Astfel s-au format marile ferme care nu pot supravieţui decât cu ajutorul pesticidelor, al tehnologiei corespunzătoare, şi al unor terenuri agricole imense. Acest tip de agricultură nu ne poate ajuta în niciun fel la combaterea modificărilor climatice.

„Cât vezi cu ochii, doar o singură cultură, soia, de pildă, sau porumb, sau pe alocuri grâu. E de ajuns o singură epidemie şi o suprafaţă gigantică ar deveni complet neproductivă. Cu cât mai nesigură este perspectiva noastră în privinţa modificărilor climatice, cu atât mai mare este pericolul căruia ne expunem", avertizează Benedikt Haerlin, care a participat şi el la redactarea Raportului global pe agricultură. În opinia sa, creşterea industrială a animalelor şi hrănirea lor cu furaje de import este îndoielnică nu doar din punct de vedere etic, ci este cu adevărat catastrofală în plan ecologic şi climatic.

Autor: Helle Jeppesen/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Robert Schwartz