Traficul de copii de Ana Grabovski

La 20 noiembrie se marchează ziua internaţională a copiiilor. Or, în loc să fie, aşa cum ar fi normal, un prilej de bucurie netulburată, această zi confruntă lumea adulţilor cu neplăcerea unei datorii neîmplinite. In cauză e grozăvia fără seamăn a traficului de copii. Combaterea acestui fenomen e cu atît mai complicată, cu cît are multe feţe, şi e, mai cu seamă, extrem de profitabil. Ca parte a traficului de carne vie, comerţul cu copii transformaţi în marfă pentru uzul pedofililor este o rană vie a societăţii globale. Recent, ziarul londonez "The Guardian", citat de "Evenimentul Zilei", din Bucureşti relata, că un documentar despre un pedofil britanic, care-şi procura copii în România, a devenit un subiect de dispută între presa şi poliţia Regatului Unit. Intr-una din secvenţele documentarului, pedofilul revenit în Marea Britanie, şi arestat din păcate tardiv, relata cu mîndrie cum abuza el însuşi de cei mici, şi cum îi vindea altor pedofili prosperi din occident. Traficul de copii a devenit un flagel global, reţeaua comercianţilor care, făcînd profituri uriaşe, vînd şi înrobesc anual aproximativ 1 milion două sute de mii de copii - conform informaţiilor furnizate de Unicef, îşi îşi intensifică activitatea în mod constant. Ochiurile acestei plase de păianjen se înumlţesc permanent, în timp ce sursele ei de venit sunt comparabile doar cu giganticele cîştiguri furnizate de comerţul cu droguri şi arme, fiind, după acestea, cele mai importante izvoare de profit ale crimei organizate. Oroarea traficului de copii afectează tot mai grav şi Uniunea Europeană. Pe măsură ce globalizarea progresează, economia se internaţionalizează, iar valorile morale tradiţionale au din ce în ce mai puţini aderenţi se fac simţite nu numai efectele funeste ale instinctelor sexuale pervertite ale unor adulţi, ci şi ale cererii tot mai mari de mînă de lucru ieftină. Potrivit Unicef, circa 120 de mii de copii esteuropeni sunt vînduţi anual unor "beneficiari" occidentali. E evident, potrivit judecătorului italian Ferdinando Imposito, "că acest flagel a devenit de mult o problemă internaţională, reclamînd stringent o strategie de asemeni multinaţională, menită să sporească eficienţa combaterii acestui fenomen, prin conectarea poliţiilor din ţările de provenienţă ale copiiilor vînduţi, cu cele din tările de destinaţie. Nu puţin din copiii comercializaţi şi transformaţi în sclavi sunt forţaţi să se prostitueze, sunt schingiuţi sexual în fel şi chip ori obligaţi să muncească pe brînci, pînă la epuizare, în cariere de piatră, la ţesutul covoarelor, sau pe terenuri agricole. Mulţi sunt siliţi să fure ori să vîndă stupefiante pe străzile metropolelor apusene. "Unele dintre ţările cu mafioţi extrem de puternici specialiţi în traficul de carne vie sunt Rusia şi Albania", a declarat Ferdinando Imposito, subliniind că cele două state le depăşesc pe altele în domeniul comerţului de acest tip. Multe din odioasele tranzacţii se realizează prin intermediul reţelei informaţionale Internet. Răspunderea pentru crima înrobirii copiiilor şi abuzului sexual asupra celor mici le revine în egală măsură şi celor care, în apus, solicită o asemenea "marfă", constituind o piaţă din nefericre extrem de rentabilă. Potrivit judecătorului italian e, ca atare, necesar să se smulgă răul de la ambele sale rădăcini, combătîndu-se deopotrivă şi concomitent atît oferta cît şi cererea. Alarmantă e şi cooperarea dintre diversele ramuri ale crimei organizate, ale traficanţilor de droguri, de arme şi de copii, precum şi corupţia la nivelul fuincţionarilor publici, în special cea din estul Europei, care facilitează mult grozăvia comerţului cu carne vie. E nevoie, cu siguranţă de o legislaţie internaţională pentru a se frîna oroarea acestui trafic, dar şi de o sensibilizare a corpurilor sociale, astfel încît acest tip de comerţ sinistru să devină cu totul şi cu totul inacceptabil, iar zidul tăcerii edificat în jurul acestei molime să fie în fine demolat.