Traian Băsescu între Irak şi Liban

„Veste bună din Irak”: a anunţat preşedintele Traian Băsescu. „Guvernul irakian a anunţat că în perioada următoare, însemnînd 45-60 de zile, provincia Dhi-Qar, unde operează un batalion de militari români, va intra sub controlul armatei irakiene, ceea ce înseamnă că perspectiva diminuării prezenţei româneşti în Irak există", a încheiat Preşedintele.

Preşedintele a explicat apoi, relativizînd situaţia irakiană, că există premisa pentru diminuarea prezenţei româneşti în Irak, aşa cum ea există de fapt în oricare altă zonă din lume unde se găsesc militari români şi unde autorităţile autohtone se dovedesc capabile să preia controlul.

Preşedintele Traian Băsescu a mai subliniat, ca să preîntîmpine orice confuzie cu privire la reducerea participării militare româneşti, că România trebuie să îşi coreleze acţiunile cu cele ale aliaţilor săi. El a precizat că România îşi va diminua prezenţa militară din Irak numai în consens cu aliaţii săi şi numai atunci cînd nu va fi necesară participarea trupelor româneşti la alte misiuni. Şeful statului a mai amintit că România a retras deja din Irak un detaşament de geniu şi unul de poliţie.

În ciuda precizărilor prezidenţiale, această informaţie a fost imediat valorificată politic de către reprezentanţi ai PNL, care au interpretat anunţul Preşedintelui ca pe o confirmare a poziţiei lor referitoare la retragerea integrală a trupelor din Irak. PNL a anunţat chiar în acest context că va prelungi campania de strîngere de semnături pentru demobilizarea generală.

Opinia publică a fost suprinsă însă de anunţul Preşedintelui ca şi de decizia mai recentă privind neparticiparea la forţele ONU din Liban. Toate aceste decizii au fost citite, în general, la Bucureşti ca fiind compromisuri pe care Traian Băsescu le-ar face în relaţia cu partenerii de Alianţă înainte de alegerile anticipate. Există însă şi o altă lectură care, dimpotrivă, scoate în evidenţă nu presupusa cedare a Preşedintelui, ci dimpotrivă consecvenţa sa deplină.

În ce priveşte Libanul bunoăoară, Preşedintele ar fi profitat de fapt de curentul antimilitar din PNL ca să impună în CSAŢ o decizie în consens deplin cu vederile sale proamericane. Mobilizarea europeană din Liban sub egida ONU nu corespunde 100% cu viziunea americană despre rezolvarea crizei, ci mai curînd cu cea europeană faţă de care Traian Băsescu continuă să manifeste rezerve. În definitiv, s-a observat, în Liban, operat şi pînă acum Căştile albastre sub comandă franceză şi sub ochii lor Hezbolahul a continuat să se înarmeze şi să atace Israelul. Aşadar Traian Băsescu refuză să adere la un aranjament politic fără viitor. Iată de ce el nu ar face în realitate nici o concesie nici măcar de dragul unei reconcilieri cu liberalii.