Traian Băsescu şi irealitatea imediată

În ciuda satisfacţiei de a asista la victoria candidatului preferat, alegătorii preşedintelui nu par să mai găsească nici ei motive de bucurie reală. Explicaţia nu constă doar în criza economică şi în perspectivele nu tocmai încurajatoare ale anului viitor, dar şi în stilul campaniei electorale a preşedintelui Traian Băsescu.

Preşedintele şi-a întemeiat campania pe câteva mari teme care nu au avut nici un punct de incidenţă cu realitatea politică imediată.

1.Prima dintre acestea, lupta împotriva fantomelor comunismului, a fost mai degrabă un scenariu „mitologic“, menit să reaprindă pasiunile în sufletele unor alegători sceptici şi dezabuzaţi.

E greu de crezut că cineva a luat acest discurs în serios, dar oamenii s-au complăcut fantasmatic într-un joc care le flata imaginea de sine şi care îi discredita convenabil pe contracandidaţi.

Probabil doar în diaspora s-au mai găsit alegători care să dea discursului „anticomunist“ o interpretare strict literală şi nu trebuie să ne mire, deoarece se ştie că depărtarea conservă mereu formele vechi şi sentimentele nealterate ale marilor înfruntări de odinioară.

Acum însă, cel puţin în ţară, nimeni nu aşteaptă ca preşedintele să propună legea lustraţiei şi oricum nu ar fi pentru nimeni un prilej de sărbătoare.

2. Al doilea subiect central din campania lui Traian Băsescu a fost lupta împotriva mogulilor şi a televiziunilor ostile. Imaginea acestei înfruntări a câştigat mulţi aderenţi, dar nici de astă dată victoria preşedintelui nu poate fi asociată cu vreo schimbare reală în societate.

Preşedintele a câştigat lupta cu „oligarhia“, în plan simbolic, dar televiziunile ostile rămân neatinse şi nici nu ar putea fi altfel într-un stat care respectă libertatea presei.

Alegătorii lui Traian Băsescu au încercat desigur o mare satisfacţie personală să-i vadă umiliţi pe marii intriganţi mediatici, dar nu se aşteaptă ca de aici să decurgă o îmbunătăţire reală a vieţii lor.

3. Al treilea mare subiect al preşedintelui este reforma statului. Termenul e vag şi preşedintele s-a complăcut mereu în formulări nebuloase.

Dacă ar fi spus clar despre ce este vorba, alegătorii săi ar fi căzut pe gînduri. El nu a spus, de exemplu, niciodată că reforma la care face aluzie înseamnă preponderent concedierea a aproximativ 300.000 de bugetari şi că proiectul face parte din acordul de împrumut pe care guvernul l-a încheiat cu FMI la începutul acestui an.

De asemenea, atunci cînd s-a referit la desfiinţarea Senatului el a dat de înţeles că ar opera o reformă de natură morală a clasei politice. În realitate era vorba de modul în care este constituită adunarea reprezentativă a naţiunii.

Două Camere înseamnă o reprezentare mai cuprinzătoare şi mai nuanţată, o singură Cameră înseamnă o reprezentare simplificată. Dacă problema era pusă din start aşa, poate şi rezultatul la referendum ar fi fost diferit.

Se vede în orice caz că Traian Băsescu a evitat, în cea mai mare parte a timpului, să vorbească de proiecte politice reale sau, dacă a făcut-o, le-a dat o interpretare fără legătură cu realitatea.

El a reuşit să-şi cîştige alegătorii proiectând lupta politică în plan fantasmatic şi acum, cînd se pune problema instalării unui guvern, se vede cât de greu este ca o asemenea victorie să fie transferată în planul real.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ioachim Alexandru