Traian Băsescu speră în data de 1 ianuarie 2007

Preşedintele Traian Băsescu nu a încetat să susţină realismul acestui termen, 1 ianuarie 2007, din mai multe motive. În primul rînd pentru că din poziţia sa de preşedinte îşi doreşte acest lucru, fiind vorba de un obiectiv asumat în faţa naţiunii şi în al doilea rînd pentru că nu poate fi el primul care să exprime îndoieli.

În ultima vreme însă preşedintele Traian Băsescu are de purtat o luptă împotriva socialiştilor, nu doar din ţara sa, dar şi din Europa. Mobilizaţi de PSD, socialiştii europeni au tras semnale de alarmă cu privire la intenţiile majorităţii de a-i schimba pe Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, sugerînd că se pierde astfel timp în dauna pregătirilor de aderare. Declaraţiile repetate ale stîngii creaseră impresia ca reaşezările din structura Parlamentului de la Bucureşti ar periclita termenul de 1 ianuarie 2007. De altfel aceiaşi socialişti, care se manifestă de pe acum acum solidari cu PSD-ul din România (la fel făcuseră creştin-democraţii cu PNŢCD) fuseseră de părere că alegerile anticipate a fi dăunat şi ele obiectivului de aderare la 1 ianuarie 2007. S-a văzut de aceea că grupurile socialiste europene au devenit, la solicitarea PSD, un adversar redutabil a lui Traian Băsescu. Mircea Geoană şi Cristian Diaconescu se simt culpabili că recurg la aceste procedee - pe care le condamnaseră cu asprime la ţărănişti - şi caută să-i convingă pe majoritari să renunţe la proiectelor lor şi să încheie un soi de pact pentru integrarea europeană. Un pact care ar permite PSD să rămînă în structurile de putere şi totodată să-si păstreze imunitatea în faţa investigaţiilor judiciare, tot mai ameninţătoare. O integrare europeană paşnică, aşa zicînd, ar interzice orice anchetă serioasă privitoare la corupţia guvernamentală. De aceea lupta este atît de aprigă acum la Bucureşti şi ea nu se referă strict la preşedinţia unei Camere a legislativului. Socialiştii europeni fuseseră, de altminteri mai puţin critici la situaţia din România chiar într-un moment în care PSD, aflat la guvernare, încălca grav regulile democraţiei.

Iată de ce Traian Băsescu are de dus o luptă împotriva socialiştilor europeni care s-au transformat într-o cutie de rezonanţă a vocii preşedintelui PSD, Mircea Geoană. Daca proiectul alegerilor anticipate a căzut din cauza timidităţii primului ministru, Preşedintele are nevoie ca România să fie admisă în UE la termenul stabilit şi mai ales fără Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu în fruntea Legislativului. Ar face atunci dovada deplină a faptului că a avut dreptate.

În ultimul timp la Bucureşti se pledează tot mai mult pentru un soi de camuflare a dificultăţilor interne în scopul unui marketing, aşa zicînd, mai eficient. Ca să se vîndă bine la Bruxelles, România ar trebui să ascundă că are corupţie la nivel înalt, să renunţe la investigaţii judiciare la vîrful politicii ca să nu creeze tulburări şi mai ales să nu dea impresia că ţara este instabilă. De altfel aceasta a fost politica PSD, aplicată în mod sistematic. Dar preşedintele, Traian Băsescu, în ciuda atîtor dificultăţi politice interne şi externe nu pare dispus să renunţe la poziţiile sale, care exced proiectul european vizînd o reformă de fond a structurilor statului.