Tratatul „marii coaliţii” între dezamăgiri şi speranţe

Programul şi-a pierdut caracterul vizionar scrie GENERAL ANZEIGER din Bonn , comparîndu-l cu un set de măsuri de prim ajutor, de reabilitare, de reformare şi de investiţii a economiei unei Germanii al cărei deficit bugetar este într-atît de uriaş încît nici cele mai drastice reduceri ale cheltuielilor publice nu mai pot umple golul creat . Ce-a rămas din elanul înnoitor al unor programe cu care membrii coaliţiei au intrat în negocieri? Nu prea mare lucru - dă de înţeles MÄRKISCHE ODERZEITUNG - relevînd şi înlocuirea priorităţii acordată creerii de noi locuri de muncă prin imperativul redresării cu orice preţ a bugetului de stat total dezechilibrat . SÄCHSISCHE ZEITUNG nu pare surprins de carenţele de viziune ale noii coaliţii - considerînd că Germania nu are nevoie acum de un club al vizionarilor ci de o echipă de intervenţii, de meşteri pricepuţi care să repare stricăciunile. Din această perspectivă, componenţa marii coaliţii i se pare cotidianului MAIN POST reuşită relevînd şi disponibilitatea cetăţenilor de a face sacrificiile cerute dacă spiritul justiţiei sociale este respectat. SÜDKURIER regretă însă numeroasele compromisuri făcute de cele două partide – fapt ce pare a fi dat dreptate celor care prevedeau un consens final în baza celui mai mic numitor comun. Membrii marii coaliţii nu trebuie să se lase din această pricină impresionaţi de corul cusurgiilor ci mai degrabă încurajaţi: fiindcă, la urma urmelor, lista „grozăviilor” pe care cetăţenii Germaniei le vor avea de înfruntat a fost cel puţin „judicios” alcătuită . Si fiindcă situaţia este cu adevărat gravă, din Austria vecină KLEINER ZEITUNG se simte îndrituit să afirme că „marea coaliţie este condamnată la succes”.

De aceeaşi părere este şi cotidianul economic francez LES ECHOS argumentîndu-şi punctul de vedere:”dacă avîntul economic al Germaniei va rămîne sub nivelul scontat şi anul viitor, întreaga Europă va avea de suportat repercusiunile.Din acest motiv, Franţa , priveşte cu maximă atenţie cu un ochi spre Berlin şi cu celălalt spre Frankfurt: economiile bugetare sunt la fel de inevitabile ca şi majorarea dobînzilor de referinţă de către Banca Centrală Europeană”.

LA NOUVELLE REPUBLIQUE DU CENTRE OUEST crede că Franţa are chiar ceva de învăţat de la Germania , programul de guvernare al marii coaliţii de la Berlin conţinînd un set de reforme pe care Parisul le-a respins pînă acum categoric. FINANCIAL TIMES contestă autenticitatea unor reforme din programul de guvernare al marii coaliţii, insinuînd chiar ideea că Angela Merkel, pentru a ajunge cancelar, şi-ar fi vîndut sufletul social-democraţilor .Mai îngăduitor, THE INDEPENDENT compară condiţia actuală a Angelei Merkel cu cea a ex - preşedintelui american Bill Clinton , la începutul primului său mandat, cînd a mizat pe majorarea impozitelor ca mijloc de consolidare a economiei. Ziarul britanic consideră că social democraţii sunt cei care ar fi devenit acum complicii programului de austeritate al Angelei Merkel, tratatul fiind pentru ea şi pentru Germania un „deal avantajos” , care este „mai bun decît pare”.

Ziarele germane nu pierd din vedere azi nici vizita secretarului general ONU Kofi Annan în Irak nici scăderea vertiginoasă a popularităţii preşedintelui american George Bush junior la el acasă.ONU are neovie de o strategie care să curme spirala violenţei în Irak notează BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG, Anan aflîndu-se în căutarea acesteia în timp ce preşedintele Bush este pe cale să-şi pericliteze întregul capital de încredere şi popularitate în cel de-al doilea mandat al său notează TRIERISCHE VOLKSFREUNDE, devreme ce şase din zece americani îi atestă Sefului Casei Albe tocmai absenţa unei clare strategii defensive.

În sfîrşit, „revolta periferiilor” continuă să ridice semne de întrebare în paginile de comentariii ale presei europene. Cotidianul IL MESSAGGERO se întreabă dacă accesele de violenţă ale tinerilor din suburbiile Parisului şi ale altor metropole au avut doar un caracter singular,strict localizat sau dacă dimpotrivă, nu sunt ele cumva prefigurarea unui val de nelinişti sociale profunde care se va răspîndi în întreaga Europă?