1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Trei decenii de la moartea lui Elvis Presley

Medana Weident16 august 2007

An de an aceeaşi procesiune la Graceland: mii, zeci de mii de fani nu doar din Statele Unite ci din toate colţurile lumii pornesc în pelerinaj la mormântul idolului lor, Elvis Presley.

https://p.dw.com/p/BV9l
Elvis Presley în 1956Imagine: AP

Astăzi se împlinesc exact 30 de ani de când Regele Rock’n Roll-ului s-a stins din viaţă la reşedinţa sa din Memphis/ Tennessee. Pretutindeni în lume au loc în aceste zile numeroase manifestări în memoria celui fără de care muzica rock/ pop de astăzi ar fi cu siguranţă mult mai săracă. „Fără Elvis n-am fi ce suntem” spusese cândva plin de respect unul din pionierii rockului, Buddy Holly. Nici grupul Beatles n-ar fi existat poate, dacă ar fi să-l cităm pe mult regretatul John Lennon.

Cei care nu au reuşit să ajungă la Graceland au posibilitatea de a vizita la Berlin, până pe 1 septembrie, cea mai amplă expoziţie Elvis Presley, cuprinzând peste 100 de exponate rare, prezentate publicului pentru prima dată în afara Statelor Unite.

Dar idolii săi, nu doar din propria generaţie ci şi mulţi tineri care l-au descoperit ulteior pe Elvis au vrut să aprindă o lumânare la mormântul său din Graceland. Aici s-a stins din viaţă în ziua de 16 august 1977 Elvis Presley, la vârsta de doar 42 de ani. Cauza decesului: stop cardiac. Starea sănătăţii sale avusese mult de suferit în ultimii ani din cauza consumului excesiv mai ales de medicamente.

Elvis Presley a avut un destin tragic. La prima vedere am putea spune că a fost întruchiparea visului american: Presley provenea dintr-o familie extrem de modestă, tatăl nu avea decât ocazional de lucru, iar mama era croitoreasă. La vârsta de zece ani părinţii nu i-au putut cumpăra o bicicletă, aşa cum îi promiseseră, dăruindu-i în schimb o chitară. Aşa a început o carieră fără precedent. Când în 1954 a fost difuzat la radio primul său Rock’n Roll, „It’s allright mama”, succesul a fost imens. La cererea insistentă a ascultătorilor, discjockey-ul a transmis piesa de 15 ori, într-o singură zi.

Din 1954 şi până astăzi s-au vândut peste un miliard de discuri cu înregistrările celui supranumti The King of Rock’n Roll. Presley a obţinut trei premii Grammy, a jucat în peste 30 de filme, a avut apariţii în mai multe show-uri la televiziune. Legendar rămâne conertul său transmis live în toate colţurile lumii, vizionat de peste un miliard de oameni: „Elvis- Aloha from Hawaii”. A susţinut numeroase concerte şi oriunde apărea era întâmpinat de fanii săi fideli cu entuziasm. Un sociolog afrimase cândva că într-o singură zi americanii şi-au pierdut practic copiii din mână din cauza lui Elvis Presely. Publicul său nu era însă format doar din adolescenţi exaltaţi. Ca dovadă că şi astăzi, la trei decenii de la tragica sa dispariţie, continuă să existe pretutindeni numeroase fan-cluburi Elvis Presley, ca să nu mai vorbim de nenumăraţii imitatori care cântă play-back şi sunt un punct de atracţie în multe show-uri. Nu doar în Las Vegas. În Germania, de pildă, există peste 1000 de astfel de imitatori.

Şi totuşi, în pofida imensului succes de care s-a bucurat chiar de la începutul carierei, ca alţi colegi de breaslă,- să ne gândim doar la Jimmi Hendrix sau Janis Joplin, Elvis Presley nu a făcut faţă presiunilor imense pe care le implică acest succes. În final a Presley a fost strivit, dacă putem spune aşa, tocmai de acel „american dream”. În august 1977, cu doar câteva zile înaintea morţii, a înregistrat un ultim disc la reşedinţa sa din Memphis intitulat „Way down”. Să fi avut premoniţia sfârşitului?