Dileme pentru milioane de alegători tineri

Uniunea Creştin-Democrată a îmbrăcat haine tinereşti. Într-o clădire veche din Berlin, conservatorii germani îşi prezintă programul politic pe un panou digital, de pe care nu lipseşte o inimă roşie, simbol al economiei germane, care pulsează de zor. Cheyenne Turner, elevă în capitala germană, spune că ideea este modernă, o experienţă cu adevărat inedită.

Tânăra se perindă apoi prin încăperea plină de cutii de carton pe care sunt inscripţionate aşa-numite "hashtag"-uri, cuvinte cheie în legătură cu politica CDU privind familia. Cheyenne a ajuns, recent, la vârsta majoratului, iar pe 24 septembrie va merge la vot pentru prima oară în viaţă. La fel vor face alte trei milioane de tineri germani. Fata recunoaşte că nu a fost interesată de politică până acum, nici la şcoală, nici în timpul liber. "De aceea, mi se pare foarte dificil să decid cu cine ar trebui să votez".

Discrepanţe între generaţii

Mulţi alegători tineri se confruntă cu aceeaşi dilemă, motiv pentru care nu doresc să meargă la vot. În Germania, în cele mai multe cazuri, politica este făcută de persoane cu vârste cuprinse între 50 şi 70 de ani. "Politica celor în vârstă nu prea îi interesează pe cei tineri", declară profesorul Klaus Hurrelmann, un renumit sociolog german, specializat pe chestiuni privind tineretul.

Această constatare se oglindeşte şi în participarea la scrutin: în vreme ce foarte mulţi germani trecuţi de 50 de ani merg la vot, tinerii absentează. Cum se poate explica acest fenomen? Tinerii, spune sociologul Klaus Hurrelman, au sentimentul că sistemul politic funcţionează şi fără implicarea lor. Principiul este simplu: "De ce aş participa la vot, dacă nu ştiu ce efect are votul meu şi totul este, deja, decis?" Electoratul tânăr nu ignoră partidele, ci doar le priveşte de la distanţă, spune profesorul german.

Tinerii se îndoiesc adesea că votul lor ar putea schimba ceva. O dovadă în sensul aceasta a fost şi referendumul din Marea Britanie privind Brexitul. Majoritatea celor de sub 30 de ani era pentru rămânerea Marii Britanii în UE, dar absenţa lor la urne a avantajat tabăra adversă. Acest lucru i-a determinat pe mulţi tineri germani să se trezească din letargie. Ei ştiu acum că nu trebuie să cedezi fără luptă viitorul politic al ţării în faţa celor mai în vârstă, .

Între timp, mulți tineri au început să intre în politică, deși vârsta medie a politicienilor germani este de aproximativ 60 de ani. Louisa Hattendorff a decis să facă politică la 19 ani, după ce a fost implicată în mai multe proiecte ale organizaţiei de tineret a ecologiştilor germani. A devenit membru în grupul Verzilor şi consideră că pasul făcut de ea este o oportunitate. "Am învățat să pun la îndoială lucruri, să am opinia mea. Când eşti într-un partid politic ai la îndemână pârghii directe pentru a influenţa politica", spune adolescenta, studentă la drept.

Partidele şi tinerii

Klaus Hurrelman afirmă că intrarea unui număr crescând de tineri în partide este un fenomen pozitiv, deopotrivă "surprinzător şi impresionant", care n-a mai existat de multă vreme în Germania. Nu este însă clar dacă este doar o tendinţă efemeră sau o schimbare de mentalitate, cu efecte pe termen lung.

Louisa Hattendorff este mâhnită când o aude pe Angela Merkel sugerând că nu există alternativă la politica ei. Acest lucru afectează dezbaterea democratică. Sentimentul multor tineri, care cred că "oricum nu putem schimba nimic", are strânsă legătură cu guvernarea îndelungată a Angelei Merkel, spune studenta.

Hurrelmann îi dă dreptate, punctând că tinerii apreciază stabilitatea politică, mersul economiei germane şi activitatea cancelarului Angela Merkel. Prin urmare, nu protestează împotriva structurilor existente şi preferă să stea mai degrabă departe de politică, de vreme ce "locurile" sunt ocupate. 

Partidele politice germane întâmpină dificultăţi majore în relaţia cu electoratul tânăr, căruia nu-i oferă cele mai bune posibilităţi de colaborare. "Nu vreau să lipesc ani de zile afişe electorale înainte de a avea curaj să candidez pentru o anumită funcţie", spune Louisa Hattendorff.

Autor: Nina Werkhäuser / vd