Tripleţii care cer dreptul la cetăţenie

Cazul este atît de simplu, încît este cel puţin ciudat că s-a ajuns pînă la Înalta Curte de Justiţie. Dar şi mai ciudat este că Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, din judeţul Alba, unde s-a produs litigiul, a înaintat contestaţie în anulare.

În ce constă acest caz. Ionela Danciu, care a născut trei fetiţe în 2006, a dat în judecată Direcţia Muncii din cauză că primea cu regularitate indemnizaţie doar pentru un singur copil.

Intervenţiile prealabile eşuaseră în faţa unor funcţionari care invocau legea, unde se face referire, literală, la «naştere», şi nu la numărul de copii născuţi.

În loc să admită, cu bun simţ, că s-au înşelat, funcţionarii de la Direcţia Muncii s-au baricadat în spatele “legii” şi astfel au fost parcurse toate etapele procesuale.

În august 2008, Ionela Danciu a cîştigat la Curtea de Apel Alba, după care, la recurs, a cîştigat din nou în 9 octombrie 2008 la Înalta Curte de Justiţie şi de Casaţie.

Suprinzător, funcţionarii Statului au recurs şi la ultima soluţie juridică care pe care o aveau la dispoziţie (contestaţia în anulare), în tentativa vădită de a întîrzia şi mai mult aplicarea sentinţei judecătoreşti.

Mama pagubită pretinde, fireşte, să i se plătească, retroactiv, toţi banii pentru cele două fete ale sale pe care administraţia Statului refuză, pur şi simplu, să le ia în considerare, ca şi cum nu ar fi cetăţeni cu drepturi egale.

Astăzi, Instanţa supremă se pronunţă irevocabil, dar nu putem să nu remarcăm o puternică ostilitate a Statului faţă de propriii săi cetăţeni.

Dacă iniţial puteam admite că funcţionarii, obişnuiţi cu capriciile sistemelor ierarhice, s-au temut să «interpreteze» legea, ulterior, după prima sentinţă judecătorească nu mai aveau nici un motiv să se teamă.

Faptul că au continuat procesul nu poate fi inţeles decît ca manifestare ostilă. Se pare că în România, funcţionarii Statului nu simt că ar face parte din acelaşi corp civic cu solicitanţii de la ghişee.

Uneori, dincolo de această manifestare neamicală, putem identifica interese foarte precise. De exemplu, niciodată Statul român nu a fost mai ostil faţă de cetăţenii săi, decît în cazul caselor naţionalizate.

Faptul că se află în continuare pe rol sute de procese la CEDO, pe care statul român le pierde, previzibil pe bandă rulantă, demonstrează perfect acest lucru. Dar dacă Statul preferă să piardă procesele decît să restituie casele este pentru că acest lucru i se pare mai ieftin. Şi pentru că anumite persoane au ceva de cîştigat.

Dar în cazul tripleţilor de la Alba Iulia nu e clar cine şi ce ar putea să cîştige (poate doar consilierul juridic),şi de aceea putem crede că este în primul rînd un viciu care ţine de atitudinea faţă de cetăţeni.