Triumful făptaşilor

În măsura în care arhiva Gauck a constituit pentru restul ţărilor comuniste, angrenate în confruntarea cu trecutul comunist şi cu activităţile poliţiei politice secrete un model, în aceeşi măsură faptul că majoritatea agenţilor stasi, care s-au făcut vinovaţi de călcarea în picioare a principiilor statului de drept şi ale drepturilor omului, au rămas nepedepsiţi la aproape 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, este un fenomen simptomatic şi pentru estul european. Mai mult decît atît, este şi un indiciu al incapacităţii justiţiei de a-i pedepsi pe făptaşi pe măsura răului pe care l-au comis.

Nepăsare sau neputinţă?

Din 234 de acuzaţi doar 79 au fost găsiţi vinovaţi iar în închisoare, justiţia a trimis un singur făptaş: un vest-berlinez care în solda serviciilor secrete est-germane a otrăvit o familie formată din trei membri - rezultă dintr-un studiu efectuat de Universitatea Humboldt din Berlin .

Cotidianul DIE WELT, în baza acestui acestor date şi a unor studii prealabile trage cîteva concluzii.

Prima şi cea mai gravă este că astfel a avut loc un fel de amnistiere camuflată a agenţilor şi colaboratorilor stasi , cazul reamintind şi de felul în care justiţia şi-a asumat confruntarea cu trecutul nazist.

Impresia care se crează ar fi că de două ori în istorie, justiţia ar fi ratat confruntarea completă cu trecutul totalitarist - mai întîi cu cel brun , apoi cu cel roşu. Situaţia devine scandaloasă atunci cînd făptaşii de ieri reuşesc, recurgînd la instrumentariul juridic, să interzică tematizarea publică a activităţii lor trecute, pervertind astfel chiar scara de priorităţi a unor drepturi fundamentale. În numele păstrăriii caracterului secret al datelor personale, accesul la informaţii şi adevăr este barat! Şi aceasta, se poate adăuga în paranteză, în plină campanie a extinderii măsurilor de supraveghere în baza legislaţiei antiteroriste…

Cercetătorii fac lumină

Un grup de cercetare de la Freie Universität Berlin care se ocupă cu studiere trecutului fostei RDG a luat sub observaţie unele cazuri concrete care dezvăluie felul în care justiţia sprijină în mod indirect strategia unor făptaşi de a-şi camufla identitatea şi tabuiza activităţile compromiţătoare din perioada existenţei statului comunist est-german, repoziţionînd prin aceste manevre nedemne într-o perspectivă mai „avantajoasă” însăşi istoria RDG.

Impostura "salvatoare"

Iar faptul că este posibil ca cei care au călcat odinioară în picioare principiile statului de drept să se prevaleze vehement acum, în plină democraţie, de aceleaşi principii, stilizîndu-se chiar în victime ale dictaturii comuniste, este o palmă dureroasă dată adevăratelor victime, un afront la fel de grav ca acele sentinţe prin care făptaşul este exonerat de vinovăţie.

O ultimă speranţă

Chiar dacă forurile supreme ale justiţiei cum ar fi tribunalul constituţional avertizează că nu este de datoria lor să pună capăt dezbaterilor sau controverselor, la nivelurile inferioare acest fenomen se manifestă curent. Din acest motiv, este stringent necesar ca dosarele sensibile ale adevăraţilor vinovaţi cu numele şi fapta să ajungă şi pe masa tribunalului constituţional, doar astfel putînd fi evitat un al doilea eşec al organelor de justiţie în confruntarea cu trecutul comunist.