Triumful furiei

Cotidianul berlinez Der Tagesspiegel priveşte optimist spre viitor : „Şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei a fost la origine o mişcare teroristă. Dar puterea poate provoca o schimbare, ascuţind simţul realităţii. Există câteva exemple pentru un asemenea proces pozitiv de schimbare. Rezultatele scrutinului trebuie acceptate şi respectate. Dar acceptare nu înseamnă deopotrivă şi încurajare. (...) Căci cine nu renunţă la violenţă împotriva populaţiei civile, îşi anulează dreptul de a beneficia de suportul financiar al UE în valoare de miliarde de Euro”.

Din perspectiva UE, citează ziarul berlinez Die Welt, „victoria organizaţiei Hamas modifică radical situaţia în Orientul Apropiat. UE, este citat comisarul european pentru relaţii externe, Benita Ferrero-Waldner, intenţionează să coopereze cu noul guvern palestinian, cu condiţia ca acesta să adopte o linie paşnică.

Cotidianul Neue Ruhr/Neue Rhein-Zeitung priveşte cu îngrijorare evoluţia politică din Orientul Apropiat : „Vecinătatea Israelului a devenit un butoi cu pulbere. Iranul este guvernat de un lider care doreşte ştergerea Israelului de pe hartă. Iar în teritoriile palestiniene a ajuns la putere organizaţia radical-islamistă Hamas, care neagă statului evreu dreptul la existenţă.(...) Scrutinul palestinian pune la mare încercare răbdarea şi capacitatea de îndurare a israelienilor.”

Cotidianul elveţian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung aminteşte, căutând motivele care au condus la victoria islamismului radical în teritoriile palestiniene, că înfiinţarea organizaţiei Hamas a avut loc cu sprijinul pasiv al Israelului. Majoritatea politicienilor israelieni susţineau la începutul anilor 1980 că doar fondarea unei grupări religioase ar putea contracara naţionalismul promovat de mişcarea Fatah, Fatah şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei fiind considerate atunci cei mai primejdioşi duşmani ai statului evreu.

Mai mult decât atât, întreaga politică a lui Ariel Sharon a fost greşită, scrie Süddeutsche Zeitung la München. Sharon ar fi putut consolida, prin negocieri directe, autoritatea preşedintelui Mahmud Abbas şi a organizaţiei Fatah. Cât despre retragerea coloniştilor din fâşia Gaza, mulţi politicieni israelieni o consideră o greşeală politică, putând fi înţeleasă aproape ca o recompensare a actelor palestiniene de terorism.

Bonner General-Anzeiger pune sub semnul întrebării legitimitatea scrutinului democratic, în contextul dilemei dacă în aceste condiţii Israelul, SUA şi Europa sunt obligate să negocieze cu noul guvern palestinian care neagă dreptul la existenţă al unui stat vecin. „Nu”, răspunde ziarul, „este de la sine înţeles ca Israelul să refuze orice dialog cu un stat care nu-l recunoaşte. De ce se străduiesc oare palestinienii să piardă fiecare şansă care poate fi pierdută ?”

De cealaltă parte a Rinului, tabloidul francez France Soir condamnă distanţarea Israelului de noul guvern palestinian : „Este o greşeală, căci negocierile se poartă mereu numai cu adversarii. Iar dacă instigatorul extremist de dreapta Ariel Sharon a fost capabil să returneze palestinienilor fâşia Gaza, ar putea şi un fundamentalist musulman la fel de abject să încheie un tratat de pace. Tratatele se bazează mereu pe interesele clar definite ale părţilor implicate şi nicidecum pe apropiere ideologică sau înfrăţirea dintre popoare. Ce-ar avea de pierdut ? Inutil de menţionat că aviaţia militară israeliană i-ar putea decima pe teroriştii islamişti în doar câteva zile.”

Pe acest fundal tensionat, Frankfurter Allgemeine Zeitung îndeamnă la detaşare : „Seismul electoral nu lasă să se întrevadă cum va evolua procesul de pace în Orienul Apropiat. La fel de imprevizibil este însă şi viitorul Israelului, care aşteaptă, de asemenea, alegeri generale pe 28 martie.”

La Moscova, ziarul Kommersant comentează speculând posibila „schimbare la faţă” a organizaţiei islamiste : „Lumea asistă în prezent la un experiment, şi anume la căutarea unei alternative pentru exterminarea mişcărilor radicale excluse din procesul politic al ţărilor lor. Dacă Hamasul ajuns la putere va rămâne acelaşi Hamas de până acum, experimentul trebuie considerat eşuat. Nimeni nu-şi va mai face vreodată iluzii cu privire la soarta celor care stau ascunşi, înarmaţi până-n dinţi, în munţi, deşerturi sau peşteri. Dar dacă Hamasul se va transforma în mod neaşteptat, oferind tuturor celorlalte organizaţii extremiste un exemplu demn de urmat ? Ce vor face atunci acei politicieni a căror autoritate se bazează numai şi numai pe lupta împotriva terorismului ?”

O parte din răspuns soseşte de la Roma în paginile ziarului La Repubblica : „Ideologia lui Bush a funcţionat prea bine, demonstrând una din teoremele principale ale adversarilor săi : Schimbarea regimului politic nu aduce cu sine politicieni democratici noi de tagma lui Adenauer sau de Gasperis, ci scoate la lumină doar furia populară care clocoteşte sub presiunea creată de tiranii.”

În cele din urmă, cotidianul regional Neue Wetzlaer Zeitung caută să întrevadă rolul Germaniei ca posibil mediator în Orientul Apropiat : „Organizaţia teroristă Hamas trebuie să se decidă între a construi şi a distruge, între democraţie şi terorism. Schimbarea la faţă a organizaţiei va dura ani de zile. Dar faptul că ea s-a prezentat pentru prima dată la alegerile parlamentare indică o schimbare de direcţie bazată pe acceptarea pragmatică a realităţii. Duminică (29.01.06) şeful executivului german, Angela Merkel, va vizita Israelul. Cu tonul potrivit, Merkel ar putea deschide calea către o nouă pace”.