Triunghiul sunit şi cercul vicios irakian

Operaţiunea din triunghiul sunit a fost fulgerătoare. Mai multe autovehicule s-au repezit cu viteză maximă asupra închisorii. Agresorii, înarmaţi cu automate şi grenade nu le-au dat nici o şansă poliţiştilor, după care au dispărut la fel de rapid precum au venit. Nu înainte de a-i elibera pe deţinuţi şi de a incendia secţia de poliţie şi clădirea unui tribunal din apropiere.

Acţiunea fusese doar una dintr-o serie întreagă îndreptate împotriva forţelor de securitate irakiene. Teoretic, cel puţin potrivit Pentagonului, aceste forţe sunt din ce în ce mai capabile să-şi asigure propria protecţie. Realitatea pare să fie însă cu totul alta. Fostul premier irakian Allawi, îndepărtat de la putere după ultimele alegeri a deplîns situaţia, afirmînd că, „la trei ani de la debutul războiului, mor zilnic în Irak între 40 şi 60 de oameni, dacă nu chiar mai mulţi”.

Se estimează că în urma atentatelor teroriste şi ciocnirilor dintre forţele de ordine şi rebeli au pierit pînă acum între 30 şi 40 de mii de civili. Unele victime sunt ucise din greşeală, altele se regăsesc între fronturi, cei mai mulţi fiind omorâţi însă în speranţa nutrită de teroriştii suniţi ai reţelei islamiste al Kaida, că vor putea provoca un război civil prin masacrele şi atentatele săvîrşite asupra populaţiei şiite.

Din pricina violenţelor a apărut un cerc vicios care complică mult misiunea de a le pune capăt. Relansarea economică în anumite zone întîrzie, lipsindu-i pe mulţi irakieni de locuri de muncă. Preţurile cresc, la fel şi sărăcia. Unii şomeri cred în consecinţă că sub tirania lui Saddam ar fi fost „mai bine”. Bandele proliferează şi controlează cartiere întregi, motiv pentru care nu se încumetă nimeni să investească în zonele respective, marcate de insecuritate. Or, starea precară a economiei nu poate decît să dea apă la moară terorismului, care constituie rădăcina tuturor relelor.

Situaţia s-a deteriorat şi mai mult după atentatul comis asupra moscheii şiite de la Samara, şi consecutiva vînătoare de suniţi la care s-au dedat grupări şiite. „Şocul distrugerii lăcaşului sfînt de la Samarra a fost atît de puternic, încît oamenii politici irakieni înţeleg abia acum că a sosit timpul să se adopte măsuri drastice”, a declarat decanul de vîrstă al parlamentului irakian, Adnan Badjadji. Unii speră că situaţia s-ar putea redresa prin crearea unui Consiliu de Securitate naţional, care să fie condus de Allawi. Ex-premierul a demonstrat în timpul mandatului său că e în stare să ia măsuri ferme împotriva extremiştilor, indiferent dacă proveneau din grupul sunit, şiit sau kurd. Problema e că nu se ştie ce împuterniciri i s-ar putea aloca unui astfel de organism, din care ar urma să facă parte reprezentanţi ai tuturor confesiunilor şi etniilor, devreme ce Constituţia nu prevede existenţa unui astfel de Consiliu.