TVR: o mică Grecie

Televiziunea română este o mică Grecie în mijlocul unui mare sistem public, ameninţat el însuşi de datorii prea mari şi deficite istorice. Potrivit unui proiect de OUG, afişat pe site-ul ministerului Culturii, situaţia finaciară gravă în care se găseşte TVR se datorează deficienţelor structurale care se manifestă începând cu anul 2005. La sfârşitul anului 2011, pierderile TVR au ajuns la 117 milioane de euro. Recent preşedintele României declara că, în opinia sa, singura soluţie este desfiinţarea TVR şi reînfiinţarea ei în condiţii complet diferite.

Ideea este mai veche şi ea a fost periodic formulată în momentele de criză ale acestei instituţii, dar nu s-a trecut niciodată de la vorbe la faptă. Nici preşedintele nu a luat în considerare această soluţie cât timp persoana desemnată de el însuşi, se afla în fruntea Televiziunii şi cât timp guvernul PDL se afla în funcţiune, cu toate că, aşa cum arată situaţia oficială, problemele sunt foarte vechi.

Guvernul actual a admis de la instalarea sa în funcţie că TVR nu mai poate continua ca până acum, dar soluţia desfiinţării şi reînfiinţării i s-a părut exagerată. În consecinţă, ministrul de Finanţe, Florin Georgescu, şi ministrul Culturii, Puiu Haşotti, au trasat liniile de ansamblu ale unui plan de salvare a instituţiei.

Marţi după-amiază, noul consiliu de administraţie al TVR a fost instalat. Dacă OUG privind reforma din TVR va fi adoptată, noua conducere a TVR va avea obligaţia de a prezenta în termen de 45 de zile un plan de redresare economică. În viziunea Guvernului, planul ar trebui să cuprindă măsuri de reorganizare, de concedieri şi de reducere a cheltuielilor, în aşa fel încât instituţia să poată plăti restanţele la fisc (63 de milioane de euro) în termen de 6 luni şi să obţină o reeşalonare a datoriilor faţă de ceilalţi creditori(52 de milioane de euro). După şase luni de la adoptarea planului de reforme, Consiliul de Administraţie va fi chemat să prezinte un raport în Parlament cu privire la rezultatele obţinute, riscând, teoretic, să fie demis.

De aici rezultă că din momentul în care Ordonanţa aceasta va intra în vigoare, noua conducere a TVR are la dispoziţie 7 luni şi jumătate pentru a convinge că merită să i se prelungească mandatul.

Aşa stau lucrurile teoretic. Practic s-ar putea ca lucrurile să nu decurgă atât de riguros. În orice caz situaţia TVR este pentru USL un test major privind capacitatea de a pune în aplicare măsuri severe de austeritate. Noul Consiliu de  Administraţie a exclus cu totul participarea reprezentanţilor PDL, ceea ce înseamnă că asumă integral şi fără rest responsabilitatea politică pentru tot ce urmează să se întâmple. Alungându-i pe democrat liberali, militanţi USL, liberali şi social-democraţi promit implicit că sunt capabili să acopere întreaga problematică atât sub aspect editorial cât şi economic.

Un ziarist ale cărui anchete au contribuit la mai bună cunoaştere a dezastrului financiar de la TVR, Cătălin Tolontan, atrăgea atenţia că instituţia cheltuieşte nu mai puţin de 1 milion de euro pe zi. Angajaţii sunt prea mulţi, o recunosc ei înşişi, programele nu justifică costurile, iar afacerile necurate aşa cum a fost aceea cu transmisia meciurilor de fotbal prosperă. Aşa cum se întâmplă cel mai adesea într-o instituţie publică cu rol politic major, mereu denunţat, dar tacit întreţinut şi încurajat, toată lumea se simte sub portecţie înaltă şi îşi face de cap. Într-o asemenea ambianţă reformele vor fi foarte dficil de pus în aplicare, căci aceia care vor fi puşi pe lista concedierilor vor invoca persecuţiile politice. În fine, actuala coaliţie guvernamentală ar putea constata că propria sa clientelă ar putea fi prea numeroasă şi atunci restructurările vor fi de două ori mai greu de pus în practică.

Dar cu siguranţă că aşa nu se mai poate continua. Un spaţiu de dezordine financiară, aşa cum este astăzi TVR riscă, dacă nu este repede izolat, să contamineze întregul sistem public.