Ucraina între speranţă şi deznădejde

Adrian Năstase crede că fraudele din Ucraina nu ar fi comparabile cu cele din România – pe care le-a calificat delicat drept ”erori”. Fapt este că trucarea alegerilor ucrainiene a provocat tensiuni pe care acordul dintre guvern şi opoziţie, mediat de emisarul UE, n-a reuşit să le dezamorseze. Inţelegerea prevede ca taberele angrenate în litigiul ucrainiean să aştepte disciplinat sentinţa Curţii Supreme, care vineri dimineaţă mai delibera pe marginea celor 11 mii de contestaţii, mărturii şi probe evidenţiind caracterul brutal al falsificării scrutinului preziodenţial spre a-i da câştig de cauză candidatului prorus Viktor Ianucovici.

Or, încordarea a luat din nou proporţii după ce preşedintele demisionar Kucima s-a deplasat la Moscova spre a-şi reprocura sprijin din partea şefului Kremlinului, Vladimir Putin. Sub aripa protectoare a "marelui frate" de la Moscova, liderul urcrainean în exerciţiu a declarat că nu va accepta revendicarea opoziţiei în frunte cu fostul premier Viktor Iuşcenko, de a se organiza doar repetarea scrutinului de balotaj. "N-am auzit în jurisprudenţă de un al treilea tur de scrutin. In cazul în care aceste alegeri vor fi invalidate, se vor organiza noi alegeri", a susţinut Kucima îndreptându-şi din nou degetul acuzator spre opoziţie, căreia i-a reproşat indirect că nu ar ţine seama de opinia taberei adverse.

Clar e, de asemenea, că întâlnirea de la Moscova nu promite să pregătească vreun viitor luminos opoziţiei. Dimpotrivă, întrunirea riscă să încurce lucrurile rău de tot, după cum a înţeles fireşte şi Viktor Iuşcenko. Liderul opoziţiei s-a adresat joi miilor de demonstranţi adunaţi în Piaţa Independenţei din Kiev, analizînd strategia urmărită de Kucima şi de candidatul Moscovei, Ianucovici. Potrivit lui Iuşcenko, verosimile sunt în prezent două scenarii ale puterii: fie să încerce să falsifice şi noile alegeri, fie să recurgă la soluţionarea prin violenţă a conflictului actual."Varianta violenţei este şi va fi unul din scenariile cheie elaborate de Leonid Kucima şi de Victor Ianucovici, care caută un alibi, o justificare legală, spre a face uz de forţă", a spus textual Iuşcenko.

Potrivit lui, există informaţii potrivit cărora se adună la Kiev bande de bătăuşi cu misiunea de a provoca tulburări. Iuşcenko le-a cerut demonstranţilor să se menţină în limitele unei nonviolenţe absolute. Dar el a subliniat totodată că, în urma sentinţei Curţii Supreme nu are de gând să discute decât despre un singur lucru: reluarea unui tur de scrutin. "Dacă după decizia Curţii nu se va adopta în următoarele zile hotârîrea repetării alegerilor vom amorsa acţiuni corespunzătoare vizând puterea", a precizat el.

Fraudele audiate de Curte au afectat în special alegerile prezidenţiale derulate în sudul şi estul ţării. In unele cazuri au aterizat în urne, culmea, câte un milion de sufragii suplimentare, astfel încât participarea la vot a atins pe alocuri hilare 127 de procente. Observatorii au relatat despre buletine de vot de pe care cerneala a dispărut în răstimp de câteva minute, despre pacienţi din spitale ameninţaţi să li se întrerupă tratamentul dacă nu se comportă ”corespunzător” şi despre un înfloritor turism electoral la bordul unor autobuze trimise de la un local de vot la altul în scopul repetării asidue a sufragiului. În unele regiuni al doilea tur de scrutin s-a bucurat de participarea inexplicabilă la urne a unui număr dublu de alegători faţă de cel înregistrat în primul. Punctul pe i l-au pus transcripţiile unor convorbiri ale agenţilor serviciilor secrete, care trădează intenţionata manipulare a votului şi pregătirile efectuate în vederea trucării lui.

Opoziţia speră fireşte ca după sentinţa Curţii să impună în parlament o modificare a legii electorale care să permită repetarea scrutinului de balotaj. Nu e clar însă, în ce măsură Kucima va respecta o atare modificare. De ce preşedintele favorizează reluarea întregului proces electoral e clar. Astfel, puterea ar câştiga trei luni, interval în care Kucima ar putea pregăti accesul la putere a unor noi candidaţi mai puţin prooccidentali decât Iuşcenko şi mai puţin compromişi decât recidivistul Ianucovici. In discuţie sunt fostul şef al Băncii centrale, Serghei Tyhypko, apropiat de elita oamenilor de afaceri, or şeful parlamentului Volodymyr Lytvyn, care a contribuit la formarea unui consens în divizatul parlament.

In fine mulţi, precum preşedintele Poloniei Kwaşnievski se tem că, favorizată de oboseala provocată de tergiversarea rezolvării ei, actuala criză va degenera în violenţă. Nu puţini îşi manifestă şi îngrijorarea că situaţia actuală va favoriza scindarea ţării între zona estică, industrială şi prorusă, şi cea apuseană, proreformistă şi prodemocratică.