Ucraina: acord între opoziție și putere. Iulia Timoșenko va fi eliberată

Înţelegerea stipulează formarea unei ample coaliţii guvernamentale, revenirea la constituţia democratică din 2004, care transferă numeroase atribuții de la președinte înapoi la Parlament, instituirea unui guvern de tranziţie la Kiev, precum şi organizarea de alegeri anticipate, nu doar legislative, ci şi prezidenţiale, nu mai târziu de decembrie 2014. Reforma constituțională va începe imediat în Ucraina și este prevăzut să fie finalizată până în septembrie.

Preşedintele Ianukovici a mai anunţat lansarea unei anchete privind măsurile represive din zilele trecute, investigaţie la care va participa şi Consiliul Europei. Demonstranții arestați în timpul violențelor din ultimele zile vor fi amnistiați iar ministrul de Interne Vitali Zakharchenko a fost demis. A fost decisă și eliberarea Iuliei Timoșenko, dar nu se știe deocamdată când va părăsi aceasta închisoarea din Harkov.

Negocieri extrem de dificile

Demisia preşedintelui Ianukovici şi organizarea unui scrutin pentru reocuparea fotoliului prezidenţial a constituit revendicarea principală a milioanelor de ucraineni care au participat la demonstraţii antiprezidenţiale şi antiguvernamentale în Ucraina.

Această revendicare rămâne actuală, câtă vreme omul lui Putin de la Kiev, Ianukovici, rămâne la cârma regimului.

Șeful diplomaţiei germane Frank-Walter Steinmeier, cel francez Laurent Fabius și omologul lor polonez Radoslav Siokorski au obţinut, împreună cu liderii opoziţiei ucrainene şi reprezentantul Moscovei, Lukin, un succes considerabil. Cei trei demnitari europeni au mediat între cele două tabere de la Kiev.

Fabius a descris atmosfera în care au avut loc negocierile drept "terifiantă."

"Acordul înseamnă ieșirea din criză. În orice caz, totul este pregătit în acest sens", a declarat ministrul francez de externe la Beijing, unde a ajuns vineri din Kiev.

Joi nu mai părea să fie posibilă nici o mişcare dincolo de continuarea vărsărilor de sânge. Nici una din părţile angrenate în conflictul ucrainean nu mai părea în stare să dea înapoi. Uniunea Europeană şi preşedintele Ianukovici îşi jucaseră ultimele atuuri.

Uniunea Europeană, pentru că recursese, ce-i drept tardiv, la sancţiuni. Iar Ianukovici, el însuşi un oligarh reprezentând estul pro-rus al ţării şi post-sovietica oligarhie kaghebisto-mafiotă, pentru că a mizat, probabil la sfatul Moscovei, pe politică de mână forte. Pentru că făcuse recurs la violenţă şi intimidare, spre a dispersa masele de demonstranţi pro-europeni.

Or, odată cu gloanţele trase de lunetiştii serviciilor sale secrete asupra oamenilor de pe Euromaidan, Ianukovici şi-a semnat propria condamnare la moarte, una care s-ar putea să nu fie doar politică.

Ca de obicei pentru elita de extracţie kaghebistă, care crede că totul e de cumpărat sau de vânzare, Ianukovici şi consilierii săi s-au înşelat în multe privinţe, în special asupra stării de spirit, a combativităţii şi puterii de rezistenţă a ucrainenilor care doresc statul de drept.

La rândul lor, revoluţionarii care şi-au pierdut aproape o sută de oameni ucişi de gloanţele aparatului represiv al preşedintelui nu prea mai pot fi convinşi să aibă încredere într-o înţelegere, oricare ar fi ea. Lor le-ar trebui între altele garanţii de securitate, fireşti într-o ţară în care agenţii secreţi ai puterii şi bandele ei de bătăuşi s-au dedat la numeroase crime.

În răstimp, diversiunile de sorginte kaghebistă au continuat. În occident şi la televiziunile ruseşti, clienţii regimurilor Putin şi Ianukovici practică diversiuni la scară mare. Se afirmă pe de o parte că mare parte din demonstranţii pro-europeni de pe Maidan şi din restul Ucrainei ar fi „radicali”, „extremişti”, „fascişti”, „nazişti”. În Ucraina se încearcă, simultan, recursul masiv la antisemitism. Întru captarea urii faţă de evrei se afirmă că protestatarii pro-democraţie ar fi conduşi de credincioşi mozaici.

În realitate, în rândul demonstranţilor se găsesc oameni de toate religiile şi credinţele, în principal creştini ortodocşi, susţinuţi de preoţi, şi ei, ortodocşi, dar şi evrei şi clerici aparţinând altor confesiuni creştine.

Date fiind tehnicile contrarevoluţionare aplicate până acum de regimul Ianukovici, angoasa răsculaţilor e amplă şi extinsă. În baza experienţei lor din trecut, revoluţionarii au toate motivele să se teamă să se disperseze pentru a nu se izola şi a deveni ţinte uşoare pentru aparatul represiv. În plus, încrederea în Uniunea Europeană şi în vest, şi ca atare şi încrederea într-un acord mediat de Apus, s-a redus considerabil, din cauza inexplicabilelor ezitări şi laşităţi occidentale. Rămâne de văzut dacă actualul acord va pune capăt pe termen lung crizei politice din Ucraina.