UE - un model pentru ţările africane

"O piaţă comună va duce la creştere economică şi la crearea de noi locuri de muncă."

Bucuria a fost mare când Juma Mwapachu, secretar general al EAC (Comunitatea est-africană), a anunţat înfiinţarea unei pieţe interne comune. Schimburile de mărfuri, servicii, capital şi forţă de muncă se vor putea efectua liber între cele cinci state membre.

Cetăţenii statelor membre EAC au voie să lucreze numai în Ruanda fără viză. În celelalte ţări este nevoie de permis de muncă. Piaţa internă comună există, deocamdată, numai pe hârtie. Experţii sunt de părere că va dura între doi şi cinci ani până când proaspăta comunitate va pune pe picioare într-adevăr această piaţă şi, eventual, va introduce o monedă unică.

Reprezentanţii celor cinci state membre sunt totuşi optimişti: "Toate ţările au porţile deschise, dar nu în egală măsură. Kenia manifestă cea mai mare disponibilitate în privinţa forţei de muncă din străinătate", afirmă Safina Kwekwe Tsungu, reprezentant al Keniei în EAC.

Dar nu toţi se grăbesc să laude Kenia. Economia acestei ţări este cea mai puternică din estul continentului negru şi nu toţi vecinii se bucură de evoluţia ei. "Ţările mai puţin dezvoltate se tem", susţine Helmut Asche, expert în economia statelor africane la Universitatea Leipzig:

"În joc sunt interesele reprezentanţilor Tansaniei sau Ugandei care cred că cei din Kenia le vor cumpăra terenurile şi firmele sau le vor lua cele mai bune locuri de muncă. Iar câtă vreme nu există şi un mecanism care să protejeze ţările cu economii mai slabe, nimic nu va funcţiona."

De aceea, specialiştii sunt de părere că Kenia va trebui să se implice financiar mai mult în tânăra comunitate, comparativ cu celelalte state membre. Cel puţin în Uniunea Europeană numai astfel a funcţionat. Germania, cea mai puternică economie a comunităţii celor 27, suportă o mare parte din cheltuieli.

Autori: Adrian Kriesch, Claudia Ştefan
Redactor: Rodica Binder