Ultimul locuitor al vechii Europe - "in memoriam" Nicolaus Sombart

În plină vară, DIE WELT regreta sub titlul „Ultimul locuitor al vechii Europe” dispariţia sociologului culturii, considerîndu-l pe Nicolaus Sombart „una din cele mai excentrice şi incitante personalităţi ale Berlinului”.

O origine privilegiată

Vreme de peste două decenii în salonul său berlinez , "patronat" de spiritul mamei, Corina Leon, şi-au dat întîlnire intelectuali şi artişti dar şi intruşi dornici de contacte utile şi conversaţii agreabile în jurul unei ceşti cu ceai.

Rafinat, elitar, hedonist şi senzual, „spaima chelnerilor nestilaţi” cum a titrat SÜDDEUTSCHE ZEITUNG articolul în memoria dispărutului, Nicolaus Sombart s-a născut la 10 mai 1923 avînd privilegiul unei educaţii şi ambianţe familiale şi sociale deosebite.

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG insistă şi asupra şansei autorului de a fi avut nu numai o mamă frumoasă, foarte cultivată şi cosmopolită, descendentă a unei vechi familii de boieri şi intelectuali români , fiica rectorului Universităţii din Iaşi, Nicolae Leon ci şi un tată ilustru.

Profesorul universitar Werner Sombart a fost un naţional- economist celebru,un exeget al teoriei capitalismului, a corespondat şi a avut controverse cu Friedrich Engels, a avut preştiinţa dezastrului la care Germania s-a autocondamnat o dată cu invadarea Poloniei.

Un salon legendar

Ilustre personalităţi ale vremii, diplomaţi, aristocraţi, artişti (între ei şi tînărul Sergiu Celibidache) au frecventat casa familiei Sombart distrusă de bombele celui de-al doilea război mondial.

Anii fericiţi ai copilăriei, precum şi amintirile legate de vacanţele petrecute în România interbelică, sunt magistral evocaţi în volumul de memorii „ Tinereţe în Berlin 1933-1943”( publicată în traducere română la Editura Univers, Bucureşti 1999.)

Educaţia unui om de lume

A urmat după război perioada studiilor la Heidelberg, consemnată în al doilea volum de memorii „Întîlnire cu spiritul lumii” şi apoi, studiile la Paris, educaţia intelectuală, mondenă şi sentimentală.”

„Anii uceniciei pariziene” - al treilea volum de amintiri şi "lecţii de sociologie aplicată" include şi cîteva portrete memorabile ale unor „monştri sacri”: Emil Cioran, Bachelard, Gide…

Idoli şi fantasme

Sombart şi-a cultivat cu farmec mentorii spirituali, idolii, fanteziile şi fantasmele: Saint-Simon şi Fourier, socialismul utopic, erosul universal,…

Dandy, snob, libertin în spiritul secolului luminilor, frecventînd boema fără a renunţa la ştaiful aristocratic, Sombart a scris cărţi pentru care din păcate publicul apt să le savureze este pe cale de dispariţie.

Pe urmele mamei, în România

Ultima dintre ele „Rumänische Reise ins Land meiner Mutter” ( Voiajul românesc-în ţara mamei mele), publicată în 2006, îşi aşteaptă încă traducerea.

Autorul călătoreşte în ţara mamei sale cu prilejul unui congres de viitorologie, organizat în perioada dictaturii comuniste, fiind însoţit de o iubită.

După trecerea în nefiinţă a lui Nicolaus Sombart, la regretul resimţit de cronicarii literari şi de cei care l-au cunoscut şi îi cultivă memoria se adaugă şi consemnarea unor detalii care lasă un gust amar:fiul Corinei Leon şi al profesorului Werner Sombart a suferit în tăcere de pe urma faptului de a nu fi fost foarte luat în serios ca scriitor deşi s-a numărat printre membrii fondatori ai Grupului 47. Cariera s-a profesională la baza căreia au stat serioase studii de sociologie culturală, s-a desfăşurat la instituţiile europene. Dar prin scrierile lui, Sombart rămîne şi cronicarul unei lumi apuse, consemnîndu-şi liber de prejudecăţi experienţele erotice, crezînd cu un entuziasm de sorginte romantică în utopiile pozitive ale viitorului…