Umbra fesenismului peste PDL

Protagoniştii sunt figuri de prim plan ale PDL, de la fostul ministru de Justiţie Monica Macovei, sau actualul ministru de Externe Teodor Baconschi la vechi militanţi ai PD ca Cezar Preda.

Deputatul PDL Cezar Preda, i-a acuzat pe noii veniţi, ca Monica Macovei, Sever Voinescu, Cristian Preda sau Teodor Baconschi, de ipocrizie de vreme ce se bucură de avantajele de a fi susţinuţi de partid, criticând în schimb partidul la tot pasul. Este o opinie mai larg răspândită în sânul organizaţiei, dar pe care deputatul de Vrancea, asumându-şi riscurile, a făcut-o publică. Ministrul de Externe a replicat fără menajamente, deplângând „ieşirea de prost gust” şi „colegialitatea infirmă” a colegului său de partid. Au replicat şi Monica Macovei şi Cristian Preda, dar mai ales acesta din urmă care a dezvăluit cu multă sinceritate cum percepe el adevăratele raporturi din cadrul partidului.

Cristian Preda a mărturisit că nu i-a plăcut niciodată pe vechii lideri ai PD; pe care îi consideră „fesenişti” Or, în limbajul politic din România, „fesenismul” este cu siguranţă o categorie politică negativă, care exprimă tot dispreţul minorităţii occidentalizante din anii 90, faţă de conservatorismul cripto-comunist şi naţionalismul gregar al majorităţii politice din acei ani. A fi fost „fesenist” însemna să fi pactizat cu minerii, să-i fi batjocorit pe intelectuali, pe studenţi pe foştii deţinuţi şi opozanţi politici (Corneliu Coposu, Doina Cornea etc) să te opui retrocedării proprietăţilor şi de fapt tot ce putea fi mai rău într-o viziune democratică.

A evoca astăzi fesenismul este ceva firesc şi necesar din punct de vedere moral şi istoric, dar politic vorbind pare lipsit de tact, căci toate partidele din prim planul vieţii româneşti au legături cu FSN-ul iniţial, fie prin descendenţă directă fie prin complicate alianţe şi amestecuri succesive. În plus există şi legături personale mai vechi sau mai noi, care au relativizat politicul sau care au creat contexte atipice. Teodor Baconschi, de exemplu, a crescut ca persoană publică sub pulpana lui Andrei Pleşu, care l-a cooptat în ministerul Culturii şi Cultelor în primul guvern FSN. Aceste împrejurări arată odată în plus că „fesenismul” este ceva diferit de simpla apartenenţă la FSN sau la guvernele FSN şi că este deopotrivă o categorie morală şi intelectuală. Adică este de fapt o grea ocară şi de aceea am putea spune că deputatul european Cristian Preda a fost mai neelegant în aprecierile sale decât deputatul de Vrancea Cezar Preda. E drept că profesorul de ştiinţe politice răspunde cu atâta amar în voce, întrucât, după cum mărturiseşte, a suferit permanent din pricina faptului că vechii lideri democraţi nu i-au iubit nici ei niciodată pe noii veniţi.

PDL pare aşadar să retrăiască tensiuni anacronice datorate cu siguranţă faptului că la Convenţia din luna mai, nu a avut loc o dezbatere democratică ci un amplu aranjament de culise. Conflictul din PDL este însă mai curînd stânjenitor şi puţin relevant pentru societatea largă.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident