Un acord transpartinic

Interesant este că acordul cu FMI a ieşit cu totul din cadrele dezbaterii politice partizane. Deşi există economişti şi politicieni care au pledat şi continuă să pledeze pentru abandonarea relaţiei constrângătoare cu FMI, cu scopul de a oferi guvernului liberatea unor politici mai stimulative, forţele politice principale au convenit deja să reînnoiască acordul existent. Ieri preşedintele Traian Băsescu a declarat că a decis împreună cu primul ministru Victor Ponta şi cu guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu, ca anul viitor să fie încheiat un nou acord preventiv cu Fondul Monetar. Premierul a confirmat această orientare, iar ministrul de finanţe Florin Georgescu a dat astăzi mai multe amănunte în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul Aspen România: ”Încheiem în ianuarie acordul actual şi, probabil, în februarie vom avea un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială. Acest nou acord va asigura responsabilizarea tuturor actorilor”.

Din punctul său de vedere evoluţiile politice par foarte certe şi nu ridică prea multe semne de întrebare: "Încheiem în ianuarie acordul actual şi, probabil, în februarie vom avea un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială. Acest nou acord va asigura responsabilizarea tuturor actorilor". Cu aceeaşi siguranţă de sine, secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Liviu Voinea a anunţat că deficitul bugetului general consolidat va scădea anul viitor la 1,7% din PIB, de la 2,2% din PIB cât este programat pentru 2012.

În 2013, a dezvăluit în alt context şi primul ministru Victor Ponta, nu vor exista reduceri fiscale, ceea ce confirmă pe deplin intenţia continuării programului cu FMI în datele deja cunoscute.

Pentru cei interesaţi de sănătatea vieţii politice româneşti este cu siguranţă un semn bun. Dacă preşedintele şi rivalii săi cei mai duri cad de acord asupra unui proiect valabil şi dincolo de alegeri, înseamnă că la Bucureşti politicienii au regăsit capacitatea de a trasa proiecte non-partizane. Relaţia dintre preşedinte şi primul ministru a părut să intre ea însăşi în cadrele normalităţii instituţionale, spre surprinderea militanţilor radicali. Nu e un secret că există în ambele tabere oameni care au alimentat copios conflictele şi care s-au arătat mereu dezamăgiţi la cele mai mici semne de pacificare.

Dincolo însă de aceste preţioase şi discrete achiziţii politice, care nu sunt însă niciodată certitudini pe termen lung, se pune întrebarea dacă noul acord cu FMI va deveni subiect de campanie electorală. Guvernul care a îmbrăţişat deja cauza prudenţei bugetare nu are niciun interes să dezbată subiectul, care conţine mereu amănunte otrăvite, iar opoziţia, deşi are propuneri fiscale foarte îndrăzneţe în dezacord cu FMI, nu va îndrăzni să combată făţiş poziţia exprimată deja de preşedintele Traian Băsescu.

În plus, admiţând de dragul demonstraţiei că, după alegeri, PDL va forma guvernul, miniştrii săi vor fi constrânşi să arunce peste bord toate promisiunile electorale şi să revină la programul cu FMI. Aşadar, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, un nou acord cu FMI se va încheia în absenţa oricăror dispute.