Un an de la al doilea mandat al preşedintelui Voronin

Gestul riscant al creştin-democraţilor a fost atunci blamat de românii din Basarabia care votau tradiţional în favoarea creştin-democraţilor. Mai întâi de toate, vom reaminti că votul de anul trecut al creştin-democraţilor în favoarea liderului comunist Vladimir Voronin a fost condiţionat de asumarea de către acesta din urmă a unor angajamente menite să conducă la o reformare radicală a instituţiilor democratice din Republica Moldova, condiţii care, în mare parte, au fost îndeplinite de către guvernarea comunistă. Este vorba, în primul rând, de reformarea justiţiei, mass-media şi ajustarea mai multor acte legislative importante la standardele europene. În perioada care s-a scurs de la instituirea acestui parteneriat politic, Guvernul de la Chişinău a semnat planul de acţiuni UE-Republica Moldova, a dobândit incuderea UE şi a SUA ca observatori la procesul de negocieri în problema transnistreană şi a reuşit, cu ajutorul partenerilor europeni, să determine autorităţile de la Kiev să pună capăt contrabandei prin segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene.

Îmbunătăţirea relaţiilor cu Bucureştiul, blamarea politicii imperiale ruseşti şi angajamentele ferme asumate de guvernarea comunistă pe calea integrării europene au determinat o schimbare de atitudine din partea celor care cu un an în urmă declarau că Iurie Roşca i-a trădat pactizând cu comuniştii împotriva grupării centriste conduse de Serafim Urechean. Ori, mai ales în campania electorală, presa de la Chişinău a demascat mai multe scheme de sprijinire tacită, inclusiv financiară, de către anumite grupări politice de la Moscova a eterogenului bloc politic „Moldova Noastră”, redevenit acum „Moldova Democrată”, în fruntea căruia stă Serafim Urechean.

Trăinicia parteneriatului politic dintre comunişti şi creştin-democraţi deranjează în mod evident Kremlinul şi autorităţile separatiste de la Tiraspol, care au făcut şi fac nenumărate tentative pentru a-l distruge. Prin urmare, viziunile liderilor politici de la Chişinău, referitor la utilitatea acestui parteneriat politic dintre putere şi opoziţie sunt diferite. Iată cum comentează acum liderul centrist Serafim Urechean votul din 4 aprilie 2005 dat de către creştin-democraţi:„A fost un vot nu benefic pentru Republica Moldova. A fost un vor care ne va menţine în această stare de alertă încă 4 ani. Am ratat o şansă reală de a ne debarasa de comunism şi consider că a fost o greşeală pentru cei care şi-au trădat electoratuol şi au votat preşedintele comunist Voronin. S-a mers pe varianta coruperii politice şi avem ceea ce avem”.

Vicepreşedintele Partidului Popular Creştin-Democrat consideră, însă, că votul din 4 aprilie 2005 a fost un vor istoric semnificaţia căruia poate fi comparată cu efectele revoluţiei portocalii din Ucraina, deoarece şi într-un caz şi în altul a fost învinsă miza Kremlinului.„A fost un vot istoric, pentru că sa instaurat stabilitatea politică internă în Republica Moldova şi s-a găsit consensul politic pentru demararea reformelor adevărate în scopul democratizării societăţii noastre, s-au deschis noi posibilităţi de soluţionare paşnică şi durabilă a conflictului transnistrean. Din aceste considerente, PPCD a votat nu pentru o alianţă cu comuniştii, ci a votat pentru alegerea şefului statuli”. În favoarea preşedintelui Voronin, la 4 aprilie 2005, a votat şi grupul de deputaţi ai Partidului Democrat, desprinşi imediat după alegeri de blocul cetrist pro-moscovit „Moldova Democrată”.

Iată ce crede despre aceasta acum liderul PD, Dumitru Diacov:„Alternativa acelui vot era destabilizarea situaţiei în ţară. Nevotarea la 4 aprilie a unui preşedinte şi convocarea alegerilor parlamentare anticipate, asta însemna împingerea Republicii Moldova într-o situaţie de destabilizare”. În cadrul unei recente conferinţe de presă, preşedintele Voronin i-a mulţumit liderului creştin-democrat Iurie Roşca pentru că dat dovadă de maturitate politică într-un moment crucial pentru soarta Republicii Moldova:„Ceea ce astăzi se întâmplă şi cât de puternic este atacat domnul Roşca, – eu nu în calitate de avocat, eu în calitate de om obiectiv, - cu toată obiectivitate şi cu toată principialitatea vreau să spun că Roşca unicul din toţi aştilalţi care se numesc opoziţie a demonstrat capacităţi foarte înalte de conştientizare a situaţiei, a apreciat situaţia la justa valoare şi a luat cea mai optimă decizie de a conlucra, de a forma o formaţiune parlamentară proeuropeană care să promoveze ideile integrării europene”. Părerile analiştilor politici consacraţi din Republica Moldova referitor la efectele votului din 4 aprilie 2005 sunt aproape identice. Ei susţin că acest vot a făcut ca Republica Moldova să devină în sfârşit vizibilă pe harta Europei.

Stabilitatea politică din ţară i-a încurajat pe vecini, precum şi pe partenerii europeni şi occidentali ai Republicii Moldova să se implice activ în soluţionarea diferendului transnistrean. Pe de altă parte, acest parteneriat politic i-a panicat pe cei care menţin sub ocupaţie militară o bună parte din teritoriul naţional al Republicii Moldova – miza cărora, dacă ne amintim de alegerile parlamentare din 2005, nu au fost nici comuniştii şi nici creştin-democraţii, ci alţii, ale căror interese prea des s-au intersectat, de-a lungul anilor, cu cele ale grupării separatiste de la Tiraspol.