Ce face Trump din SUA

Ziua de 8 noiembrie 2016 poate intra în istoria SUA drept zi în care au fost comise două mari erori. Până în acea zi, demoscopii, ziariştii, toţi democraţii şi unii dintre republicani credeau cu tărie că Hillary Clinton va fi aleasă în funcţia de preşedinte şi astfel va lua sfârşit cea mai murdară campanie electorală din istoria ţării. În loc de asta, Donald Trump a fost ales cel de-al 45-lea preşedinte al SUA şi campania electorală continuă neschimbată până astăzi.

Medii apropiate de Trump, între care canalul tv Fox News, dar şi medii online cu tendinţă de dreapta îl atacă verbal în continuare pe fostul preşedinte, Barack Obama şi pe fosta concurentă a lui Trump, Clinton, de parcă ei ar fi responsabili pentru tot ce nu funcţionează bine în SUA şi în lume. Preşedintele propriu-zis se simte în răstimp cel mai bine în adunările numite "rallies", organizate de el şi de apropiaţii săi, care nu se deosebesc cu nimic de mitingurile din campania electorală. Politica, adică adunarea majorităţii în jurul unor proiecte şi arta compromisului nu sunt pe gustul lui Trump. De aceea bilanţul primului său an de mandat pare la prima vedere destul de sărac.

Obamacare şi alte promisiuni încălcate

Obamacare, aşa numesc republicanii nesuferita lege "Affordable Care Act" (ACA) a administraţiei Obama, menită să ofere tuturor cetăţenilor americani o asigurare de sănătate pe care să o poată şi plăti. În timpul campaniei electorale, Trump a promis în repetate rânduri că va abroga Obamacare imediat după ce va fi învestiti preşedinte şi va înlocui legea cu "ceva mai bun". Dar până astăzi republicanii nu se pot înţelege în Congres asupra necesarei reforme a sănătăţii. Republicanii, care se tem că nu vor mai fi realeşi, au respins toate proiectele de lege care le-ar fi lăsat alegătorii fără asigurare. Alţi legiuitori din aceeaşi tabără au considerat că aceleaşi proiecte de lege au fost prea blânde fiindcă nu au lăsat sistemul sanitar în voia forţelor dezlănţuite ale pieţei libere.

Democraţii din Congres nu vor să aibă oricum nimic a face cu încercarea de abrogare a ACA. După mai multe tentative eşuate, republicanii s-au împăcat cu gândul să-şi continue agenda fără reforma sistemului sanitar, iar preşedintele nu mai aprobă finanţările pentru ACA, periclitând astfel succesul legii.

Cea de-a doua mare promisiune de campanie a lui Trump este construcţia unui "minunat" zid de-a lungul graniţei cu Mexicul, pentru a pune capăt afluxului de "bad hombres" (oameni răi) în SUA, urmând ca acesta să fie finanţat de statul mexican. În august, cotidianul Washington Post a publicat stenograma unei discuţii pe care Trump a purtat-o pe 27 ianuarie cu omologul său mexican Enrique Peña Nieto. În cadrul acelei discuţii, Trump a declarat că ştie că Mexicul nu va plăti pentru acel zid, dar şi-a rugat interlocutorul să nu afirme acest lucru public, fiindcă i-ar afecta imaginea în rândul cetăţenilor americani. Cei 1, 5 miliarde de dolari de care Trump are nevoie pentru demararea lucrărilor nu i-au fost aprobaţi de Congres. Şi probabil că nu vor fi aprobaţi nici în viitor.

"Drain the swamp" - asanarea mlaştinii din Washington a fost o altă promisiune de campanie. Trump s-a prezentat cu plăcere ca om din afara sistemului, care vrea să înlăture o castă politicianistă coruptă şi viciată. Într-adevăr, la formarea guvernului a înlocuit oamenii sistemului cu milionari din industrie, sistemul bancar şi firme de lobby. Promisiunea făcută cu jumătate de gură, aceea că se va ţine, ca preşedinte, departe de afacerile sale, a fost îndeplinită în felul următor: Fiii săi se ocupă acum de afacerile imperiului Trump.

Politică prin decret

Dar a afirma că primul an de mandat al lui Trump este o colecţie de promisiuni încălcate ar fi o mare eroare, chiar dacă colaborarea dintre Casa Albă şi Congresul, care aprobă legile şi finanţarea lor, ar putea suferi îmbunătăţiri. Promisa reducere a impozitelor "pentru toţi" este încă în dezbatere şi va deveni la final, probabil, un cadou făcut oamenilor foarte bogaţi. Totuşi, preşedintele are capacitatea de a guverna prin aşa-numitele "executive orders". Acestea sunt decrete prezidenţiale care nu au rang de lege dar care sunt absolut obligatorii pentru instituţiile federale şi funcţionarii lor.

Şi Obama a semnat o mulţime de decrete. Astfel, lui Trump îi este foarte uşor să le anuleze printr-o simplă semnătură. Şi a făcut asta de mai bine de 800 de ori până acum. Concomitent, Trump a semnat deja 50 de decrete proprii. În ochii administraţiei actuale de la Casa Albă, aceasta este dovada unei politici hotărâte.

Prin decrete, Trump încearcă să aplice, de exemplu, o altă promisiune electorală fundamentală, anume stăvilirea imigraţiei. Decretele sale de interdicţie a călătoriilor ("travel bans"), au fost invalidate de diverse instanţe de judecată, dar se pare că se va ajunge la un compromis în cele din urmă. Şi, independent de asta, administraţia Trump acţionează cu hotărâre împotriva oamenilor care se află deja în ţară fără forme legale. Mai mult de 28.000 dintre ei au fost arestaţi până în luna august, deşi nu au încălcat nicio altă lege în afara legii imigraţiei.

În plus, Trump face politică prin anunţuri. Denunţarea unilaterală a Acordului de mediu de la Paris este un exemplu, renegocierea acordurilor comerciale un altul, la fel şi viitorul acordului atomic încheiat cu Iranul. Dar realitatea este adesea mai complicată, complexă şi cronofagă decât avântatele discursuri de campanie. Iar şansele ca electoratul să uite una din temele complexe în furtuna de mesaje pe twitter postate zilnic de preşedinte sunt mari. Şanse mari de împlinire are şi speranţa lui Trump de a se da uitării bănuiala că ar fi cooperat cu Rusia în timpul campaniei electorale.

Transformarea tăcută

Un mare succes al administraţiei Trump a fost impunerea unui candidat propriu pe un scaun vacant al Curţii Supreme de Justiţie. Fotoliul devenise neocupat după decesul judecătorului Antonin Scalia. Majoritatea republicană din Congres a blocat vreme de un an, înainte de alegerea lui Trump, încercarea fostului preşedinte Obama de a impune în această funcţie un candidat moderat. La final, ei au fost entuziasmaţi fiindcă Trump l-a nominalizat pe juristul Neil Gorsuch. Acesta nu doar că este ultraconservator, dar este, având doar 50 de ani, şi foarte tânăr pentru o funcţie cu o greutate atât de mare. La Curtea Supremă judecătorii sunt numiţi pe viaţă. Prin deciziile lor ei influenţează indirect şi politica. Iar Gorsuch va avea, probabil, un cuvânt de spus pentru multă vreme de acum înainte.

Dar şi în afară de Curtea Supremă, Trump transformă cu succes SUA într-un stat în care tonul este dat de conservatori iar firmele şi întreprinzătorii pot face tot ce-şi propun. Trump anulează în serie decizii percepute ca o stavilă în calea economiei. Posturile de judecători se acordă cu predilecţie juriştilor conservatori iar ministrul Justiţiei, Jeff Sessions, face totul pentru combaterea, cu duritate, a delincvenţei şi pentru întărirea drepturilor aparatului de poliţie.

Dar cel mai vizibil e un fenomen care, deşi nu este nou, nu a jucat niciun rol în campania electorală. De la mijlocul anilor 1990, societatea americană a început să se scindeze. Acum, la un an de la alegerea lui Trump, falia din societate este mult mai profundă iar cetăţenii sunt mai neîncrezători ca niciodată faţă de politicieni şi mass media. Şi în interior şi în exterior, SUA nu mai par capabile de niciun compromis.

Konstantin Klein