Un an de la atentatele de la Mumbai

Atacul grupării teroriste pakistaneze, având legături cu reţeaua Al Qaida, a durat aproape trei zile. Atacatorii au acţionat cu precizie militară în oraşul care este un simbol al Indiei moderne. Rafalele de mitralieră ale teroriştilor au ucis cel puţin 166 de oameni. Unii observatori sunt de părere că numărul victimelor a fost în realitate şi mai mare.

Dintre terorişti numai unul a supravieţuit, un cetăţean pakistanez din regiunea Punjab. Pentru mass media celor două ţări vecine şi rivale, India şi Pakistan, atacul este un test dificil, care încă nu a fost trecut. Grahame Lucas comentează, prezintă Ioachim Alexandru.

Atacul din Mumbai a pus mediile electronice indiene într-o situaţie fără precedent. Cum să reacţionezi în faţa celui mai mare atentat terorist din propria ţară, soldat cu moartea a zeci de oameni, şi care durează aproape trei zile? Cum să reacţionezi în faţa unui atac, care, încă înainte de a se încheia, intrase deja în istorie sub denumirea de 26/11?

Liberalizarea radioteleviziunii indiene, un proces petrecut în ultimul deceniu al secolului trecut, a dus la apariţia a peste 500 de posturi de televiziune private. Multe dintre acestea sunt canale de ştiri care emit non stop. Concurenţa este acerbă. Dependenţa de publicitate este mare, tot aşa şi lipsa personalului calificat.

Confruntate cu acest atac asupra metropolei financiare, televiziunile, cu câteva excepţii, nu au reuşit să informeze publicul corect şi la obiect despre cele întâmplate. Majoritatea posturilor au emis ore în şir imagini de groază, muribunzi şi trupuri neînsufleţite. Au fost date în vileag şi planuri strategice ale autorităţilor şi forţelor de securitate. Şefii au făcut presiuni asupra redactorilor de ştiri, somându-i să se gândească la cotele de audienţă, atât de importante pentru publicitate.

Aspectele ce ţin de etică au fost lăsate deoparte. La urma-urmei, vinovatul era cunoscut - eternul inamic pakistanez. Iniţial, mass media se mulţumeau să afirme că atacul a fost plănuit în Pakistan. Imediat, au început să circule însă zvonuri, conform cărora în atac ar fi fost implicat însuşi guvernul de la Islamabad şi serviciile secrete din subordinea acestuia.

Astfel, televiziunile indiene au făcut presiuni infernale asupra propriului guvern. În decurs de câteva ore, opinia publică era atât de revoltată, încât puterile nucleare India şi Pakistan erau în pragul unui război.

De partea celalată, televiziunile pakistaneze, liberalizate abia în 2004, au reacţionat la fel de isteric. Acestea negau categoric orice implicare a Pakistanului, găsind repede un vinovat convenabil: serviciile secrete indiene, care acţionează din dorinţa de a provoca un război.

O dezbatere privind activităţile grupării Lashkar e Taiba şi a serviciului de informaţii al armatei (ISI), nu a fost aprofundată. Puţinii ziarişti care au relatat obiectiv despre această temă nu au fost luaţi în seamă.

Acum, un an mai târziu, bilanţul mass media din India şi Pakistan este dezolant. Televiziunile nu au reuşit nici până astăzi să aducă discuţiile legate de atacul terorist pe terenul obiectivităţii.

De aceea, guvernul indian a şi ameninţat că va introduce cenzura dacă, la fel ca în cazul atacului din Mumbai, vor apărea noi ameninţări la adresa siguranţei statului. Paşi în direcţia limitării dreptului la exprimare nu au fost făcuţi, probabil fiindcă guvernul are nevoie de televiziuni în lupta propagandistică pe care o poartă cu Pakistanul.

Procesul de pace dintre Pakistan şi India, întrerupt după atacul din Mumbai, nu este reluat şi aceasta are mult de-a face cu opinia publică din cele două ţări. Televiziunile lansează interminabile acuzaţii părţii adverse. Chiar şi în legătură cu acest sensibil subiect, goana după senzaţional, ratingul, par a fi totul.

Autor: Lucas Grahame / Ioachim Alexandru
Redactor: Ovidiu Suciu