Mahler 150

Cu jumătate de secol în urmă, Gustav Mahler fusese aproape dat uitării. În clipa de faţă, simfoniile sale se bucură de un succes nemaiîntâlnit. De ce, aflăm de la dirijorul ansamblului Beethoven-Orchester din Bonn, Stefan Blunier, care a deschis noua stagiune cu un ciclu Mahler, debutând cu simfonia a opta a marelui compozitor, aşa-numita "Simfonie a celor o mie":

"Simfonia a opta este un eveniment ieşit din comun, deoarece mobilizează mase de muzicieni, cu ajutorul cărora atinge limitele acusticii, la nivel de decibeli, şi tocmai asta este ceea ce fascinează lumea modernă - totul este trăit la maxim, şi chiar şi cei mai puţin familiarizaţi cu muzica clasică sunt impresionaţi să asiste la un spectacol cu două sute de muzicieni în orchestră şi cinci sute de corişti“, explică dirijorul orchestrei Beethoven din Bonn, Stefan Blunier.

Anul acesta nu va scăpa nicio mare orchestră de simfoniile lui Gustav Mahler. Dirijorul Blunier din Bonn a inaugurat cu orchestra sa ciclul Mahler.
"Cred că partea interesantă este tocmai să atingi aceste extreme; abia dacă mai există vreun compozitor al extremelor, de talia lui Mahler, merge până la capăt, cerând totul de la muzicieni, de la fortissimo absolut la pianissimo abia sesizabil", descrie dirijorul particularităţile muzicii lui Gustav Mahler, particularităţi aproape radicale.

Creaţiile lui Mahler nu au avut, mult timp, un destin prea fericit

Creaţiile simfonice ale compozitorului nu au avut, mult timp, un destin prea fericit. La început n-au fost înţelese de către publicul contemporan; în perioada nazistă au fost catalogate drept "denaturate", pentru a fi, după război, considerate prea încărcate, prea emfatice. Abia la începutul anilor 1970 creaţia sa a cunoscut o renaştere, graţie peliculei "Moarte la Veneţia", a regizorului italian Luchino Visconti, care a ales drept ilustraţie muzicală adagietto din simfonia a cincea.

Ecranizarea nuvelei lui Thomas Mann a avut ca efect secundar o paroxistică popularitate a creaţiei lui Mahler. Ce este atât de fascinant la muzica sa?

"Cred că modul în care ea se dăruie şi se sustrage ascultătorului, concomitent. Dar şi natura ei arhaică, sau latura depresivă, care se potrivesc foarte bine spiritului zilei. Cred că aceste elemente îi oferă publicului posibilitatea unor compensaţii".

Simfoniile lui Gustav Mahler şi-au cucerit, în ultimii treizeci de ani, un loc important în repertoriul orchestrelor germane. Partiturile lor îi vor însoţi pe muzicieni şi în anul următor - după aniversarea, acum, a 150 de ani de la naşterea marelui artist. Iar la anul, vom comemora centenarul trecerii sale în nefiinţă.

Autor: Klaus Gehrke/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Rodica Binder