Un compromis pe tema fiscalității

Delegațiile partidelor politice se vor întâlni joi pentru a discuta despre reexaminarea Codului Fiscal, care va intra în dezbatere în sesiunea parlamentară convocată săptămâna viitoare. Miercuri, președintele Klaus Iohannis a discutat la Palatul Cotroceni cu premierul Victor Ponta și cu vicepremierul Gabriel Oprea despre Codul Fiscal și s-a ajuns, după toate aparențele, la un compromis. Unul dintre ele ar putea fi stabilirea TVA la 20% sau 21% față de 19% cât figura în legea votată înainte de vacanța parlamentară. Dar nu este singurul aspect care va fi revizuit. În cele din urmă, negocierea politică e cel mai bun lucru care se putea întâmpla.

Așa cum au subliniat câțiva economiști independenți, problema reală nu stă în taxe și în reducerea lor, ci în creșterea riscantă a cheltuielilor publice. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a pledat insistent în ultima perioadă împotriva noului Cod Fiscal, deși riscul bugetar stă mai curând în creșterea salariilor. Se poate desluși la Mugur Isărescu și o critică a creșterii cheltuielilor sociale, dar este cert că el s-a ferit să atace direct acest subiect mult mai sensibil din punct de vedere politic. Prin urmare nimeni nu are curajul să spună că nu ar fi prudent să se mărească salariile, preferând să dea vina pe fiscalitate.

Politicienii, cel puțin, s-au pus singuri într-o situație imposibilă: au achiesat la instituirea pensiilor de serviciu pentru membrii Parlamentului și au aprobat apoi cu entuziasm vizibil creșterea retribuțiilor pentru înalții demnitari ai statului. Or, cum ar putea spune cel care a beneficiat deja de aceste avantaje că nu ar fi bine să se mărească salariile altor categorii de persoane? Din imprudență și lăcomie, marii demnitari ai statului s-au legat singuri de mâini și de picioare. Este adevărat că s-au mai găsit opozanți care să critice măsurile sociale ale guvernului, dar dacă mesajul nu e amplificat și preluat de toți cei răspunzători nu are eficacitate. Chiar și cei care au criticat creșterea cheltuielilor, (Cătălin Predoiu de pildă care a vorbit despre deschiderea unei ”cutii a Pandorei”) au continuat să pună accentul tot pe influența fiscalității. Și ei au dreptate, dar numai într-o singură situație: atunci când a combate creșterea cheltuielilor e un tabu desăvârșit.

Cei care doresc să aprofundeze subiectul pot găsi o argumentație serioasă la economistul Florin Câțu, care a emis o opinie elaborată împotriva guvernatorului Mugur Isărescu, liderul luptei argumentative contra Codului Fiscal. (De ce Mugur Isărescu și nu Cătălin Predoiu este o altă poveste). Pe scurt, Florin Câțu încearcă să demonstreze că fiscalitatea de una singură nu poate destabiliza economia - așa cum pretind acum adversarii reducerii taxelor - și că este nevoie și de alte componente, care sunt de regulă trecute sub tăcere. ”Din punctul meu de vedere - scrie economistul - frica de piață, combinată cu o apreciere necondiționată pentru intervenții directe și suprareglementare explică locul codaș al României în UE”. (https://florincitu.wordpress.com/). O argumentație în același spirit găsim la economistul Bogdan Glăvan care se raportează critic la analizele lui Lucian Croitoru de la BNR. (https://logec.ro/codul-fiscal-economisirea-si-politica-monetara/)

În orice caz, datele cele mai recente arată efectele pozitive ale scăderii TVA la alimente. ”Nivelul prețurilor a înregistrat o nouă scădere în luna iulie, după cea din iunie, impulsionată de reducerea TVA la alimente. Nivelul prețurilor nu s-a mai situat atât de jos din 2012, de când colectez date pentru acest grafic. Iar alimentele sunt cu 10% mai ieftine acum decât atunci”, semnalează economistul Bogdan Glăvan. Tot el, referindu-se la cei care amenință cu repetarea crizei din 2009, scrie: ”Este trist că acești economiști fie nu au înțeles cauzele crizei din 2009, fie trișează încercând să sperie publicul pentru a-și atinge țelul: blocarea relaxării fiscale.”

Ar fi de dorit ca dezbaterea care va avea loc între grupurile politice să țină seama de toate aceste argumente și ca discuția să nu fie redusă la o rivalitate politică.