Un dialog imposibil sau doar dificil?

In provincia Kosovo unde albanezii constituie populaţia majoritară sîrbii nu mai reprezintă decît circa 5 procente din populaţie.La aceasta se adaugă un fapt bine ştiut şi de mediatorii internaţionali: formularea delicatei chestiuni a statutului minorităţilor deţine un serios potenţial exploziv. De aceea s-a optat la această rundă de negocieri pentru sintagma „drepturile comunităţilor naţionale” şi nu „ale minorităţilor”.

Dar faptul că sîrbii kosovari nu par dispuşi să vină nici în întîmpinarea noii formulări a umbrit din start negocierile care deja prin ele însele erau anevoioase.Totuşi ele continuă. Dacă exponenţii liniei dure au părăsit runda convorbirilor, restul membrilor delegaţiei sîrbe şi premierul Kostunica au rămas la masa tratativelor deşi pe parcursul unei jumătăţi de an nu a fost înregistrat vreun progres substanţial. Faptul că sîrbii vor continua să participe la negocierile plasate sub egida ONU relevă interesul lor de a clarifica unele chestiuni rămase în suspensie indiferent de decizia pe care Consiliul de Securitate o va adopta cu privire la Kosovo. Experţii ONU intenţionează ca deja la mijlocul lunii septembrie să informeze Naţiunile Unite despre rezultatele dialogului. Sîrbii doresc să determine ei înşişi cursul negocierilor, ceea ce este preferabil constrîngerii de a accepta o decizie dinafară.

Chestiunea disputată la ora actuală ar suna astfel: cîtă des - centralizare poate suporta organizarea viitoare a provinciei? In timp ce albanezii kosovari doresc o conducere centralizată, la Priştina sîrbii sunt interesaţi în strîngerea cît mai puternică a legăturilor cu Belgradul . Nimeni nu crede că cele două delegaţii vor ajunge la Viena la o înţelegere asupra acestei probleme, necum asupra statutului provinciei. Observatorii însă pornesc de la premiza că la finele acestui an, Consiliul de Securitate ONU se va pronunţa în favoarea unei aşa numite independenţe condiţionate, avînd un calendar fix şi beneficiind de prezenţă internaţională. Guvernul de la Belgrad intenţionează să conteste soluţia dar concomitent să demonstreze alegătorilor că a făcut tot posibilul. De o importanţă decisivă mai este şi următorul aspect: ce compensaţii poate oferi comunitatea internaţională Belgradului pentru a face suportabilă pierderea provinciei Kosovo? Pentru păstrarea credibilităţii ar trebui respectate promisiunile de apropiere de structurile euro - atlantice, făcute Belgradului şi încurajat procesul integrării. Serbia are nevoie acum de o perspectivă clară de aderare la Uniunea Europeană, o perspectivă care ar lua vîntul din pînzele forţelor radicale insuflînd tocmai tinerei generaţii, după decenii de izolare, speranţa unei cotituri în direcţia cea bună.