Un ghem greu de descîlcit

Un ghem greu de descîlcit – aceasta ar fi, în ochii unui observator străin şi neiniţiat imaginea politicii interne româneşti, crede LUXEMBURGER WORT a doua zi după ce, graţie uşorului avans faţă de contracandidatul Mircea Geoană, noul preşedinte al României rămîne tot cel vechi, notează FRANKFURTER RUNDSCHAU în ediţia sa electronică. Realegerea lui Băsescu, scrie în continuare ziarul citat, nu soluţionează deocamdată criza guvernamentală.

Este greu de zis şi dacă lui Băsescu îi va reuşi alcătuirea unui guvern sprijinit de o largă majoritate, de care ţara are atîta nevoie, se poate citi în paginile ziarului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, care nu omite să semnaleze şi cîteva detalii de rău augur, de pildă faptul că în mandatul său anterior, Băsescu s-a pus rău cu toate partidele, astfel încît adversităţile par a fi clar delimitate.

Din vecinătatea apropiată, NEPSZABADSAG insistă asupra necesităţii constituirii unui guvern apt de a-şi exercita prerogativele beneficiind de susţinerea unei largi majorităţi parlamentare. Este imaginabil, scrie cotidianul care apare la Budapesta, ca tocmai situaţia economică precară să-l determine pe Băsescu să îngăduie unele mişcări neaşteptate pe tabla de şah a puterii, spre a alcătui o coaliţie mai puţin obişnuită. Din tabăra liberalilor, pînă nu demult ostili preşedintelui, se fac auzite deja primele semnale decente, care dau de înţeles că acestora nu le-ar fi întru totul străină ideea unei coaliţii de dreapta-dreapta.

Cotidianul olandez NRC HANDELSBLATT se teme totuşi că nu va fi chiar foarte simplă constituirea unui nou guvern cu un şef de stat precum Băsescu.

Aceasta şi din pricina crizei economice precum şi a stagnării politice, explică LA REPUBBLICA, nu fără a aminti că în absenţa sufragiilor numeroşilor cetăţeni români aflaţi în străinătate, dintre care doar 30 000 de voturi numărate în Italia, lui Băsescu nu i-ar fi reuşit realegerea.

Si după cel de-al doilea tur de scrutin , România rămîne scindată, constată DIE WELT, fără a fi singurul care împărtăşeşte această opinie. Articolul evocă atît episodul victoriei lui Băsescu, precum şi cîteva din suişurile şi coborîşurile popularităţii sale sinusoidale, oscilaţii datorate şi temperamentului său furtunos dar şi unor erori de strategie. Dacă stilul său politic se va schimba în perioada celui de-al doilea mandat este greu de prevăzut. Articolul apărut în ziarul menţionat reţine în final şi faptul că înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, într-un interviu, preşedintele Băsescu ar fi declarat că o reformă a statului nu se poate săvîrşi decît tumultuos, cu rezistenţe şi conflicte.

Impresia că rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin scindează ţara se regăseşte enunţată şi în cuprinsul unui scurt comentariu publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, cotidianul bavarez temîndu-se că egosimele de partid vor continua să determine mersul lucrurilor.

Băsescu însuşi nu ar fi promotorul reconcilierii ci al zâzaniei fiind animat, aşa cum s-a dovedit pînă acum mai degrabă de vanităţi mărunte decât de un concept de bază care să asigure dezvoltarea ţării. Imperativul suprem de acum înainte ar fi, recomandă cotidianul german de stînga, renunţarea la gâlcevile mărunte.

Moderat critică este şi reacţia cotidianului FRANKFURTER RUNDSCHAU faţă de realegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte. Într-un articol intitulat Maladia românească, autorul citează o opinie curentă, sarcastică, şi anume aceea că atunci cînd au avut în istoria lor ocazia să ia o decizie, ceea ce s-a întîmplat deja de suficiente ori, românii ar fi optat totdeauna pentru alternativa greşită. De astă dată, lucrurile par a sta puţin altfel chiar dacă, scrie ziarul, trecînd în revistă cîteva din erorile comise în mandatul anterior, preşedintele Băsescu nu este alegerea cea mai bună.Dar altceva mai bun, românii nu au avut de ales. Articolul analizează situaţia ţării şi din perspectivă europeană, neomiţând să pomenească şi faptul că în Apus se mai fac auzite încă vocile care consideră că ţara nu ar fi fost suficient de matură pentru a fi primită în Uniunea Europeană. Dar, aminteşte în încheiere autorul articolului, apartenenţa României la familia celor 27 poate atenua simptomele maladiei romaneşti citate fiind, între altele, sistemul politic clientelar, faptul că în campaniile electorale nu programele şi alternativele politice ci interesele şi animozităţile personale stau în centrul atenţiei, precum şi meteahna celor ajunşi la putere de a nu eradica sistemul clientelar ci, dimpotrivă, de a se sluji de el, din plin.

La o anomalie românească se referă şi articolul publicat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Amintind că în jurul preşedintelui Băsescu, un căpitan obişnuit să navigheze împotriva curentului, atmosfera devine tot mai rarefiată, marele cotidian german conservator dă acestei anomalii o definiţie cum nu se poate mai adecvată: Ea constă în faptul că un bărbat, care nu se poate bizui nici măcar pe sprijinul total al partidului său, luptă cu metode plebiscitare împotriva unei clase politice care tratează statul ca şi cum acesta ar fi propria sa moşie. Şi-adaugă autorul articolului – fără a avea de partea sa majoritatea membrilor Parlamentului, Băsescu aproape că nu va mai putea cîştiga bătăliile viitoare. El îşi va dovedi iscusinţa politică în măsura în care va izbuti să străpungă izolarea, făurind în favoarea reformelor o majoritate nouă, stabilă.

Despre o altă Românie, cea din timpul dictaturii ceauşiste, despre frica de a muri şi setea de cuvinte pe care o stîrnea această spaimă – se poate citi azi în paginile unor ziare germane care publică integral sau fragmentar textul pe care Herta Müller l-a citit la Stockholm, unde tradiţional, înaintea luării în primire a Premiului Nobel pentru Literatură, laureatul se adresează unui select auditoriu în celebra sală a Bursei.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Ioachim Alexandru