Un nou acord cu FMI: o armătură necesară

Guvernul a manifestat intenţia de a încheia un nou acord cu FMI în vara acestui an. Dar în prealabil era necesar ca acordul aflat în desfăşurare să fie încheiat în condiţiile asumate de ambele părţi. Primul ministru speră însă ca în ciuda anumitor defecţiuni discutate intens în ultimele săptămâni, FMI să valideze totuşi eforturile României. La începutul şedinţei de guvern de miercuri, premierul Victor Ponta a făcut o declaraţie plină de optimism: «Îndeplinim absolut toate condiţiile, am recuperat - şi aici a fost un efort comun - lucrurile care ţineau atât de listarea Transgazului, de arieratele la autorităţi locale şi centrale, privatizarea CFR-ului, foarte multe alte sarcini dificile pentru fiecare dintre miniştri, şi mesajul de astăzi e un mesaj foarte puternic de stabilitate fiscal-bugetară şi un mesaj foarte clar pentru un guvern care e hotărât să meargă într-o direcţie clară şi într-o direcţie corectă în ceea ce priveşte stabilitatea noastră».

Privatizarea companiei CFR Marfă a fost criticată sever chiar de către unii din foştii colaboratori ai primului ministru, care au acuzat procedeele prin care ar fi fost realizată privatizarea. Pe scurt în absenţa unui investitor serios cu experienţă în domeniu, a fost preferat un partener român care ar plăti cu ajutorul unui credit de la o bancă de stat românească. Cu alte cuvinte o privatizare cu bani de la stat ! Oficialii implicaţi au negat categoric că s-ar fi recurs la acest artificiu, dar suspiciunile au rămas. Nu este în orice caz sigur că privatizarea va fi dusă la bun sfârşit câtă vreme Consiliul Concurenţei nu şi-a dat deocamdată avizul. Printre altele, arieratele au fost la rândul lor un motiv serios de îngrijorare că guvernul nu va reuşi să ducă programul la bun sfârşit.

Întrebarea firească este dacă neîncrederea în economia românească sau criza economică au îndepărtat investitorii capabili sau dacă guvernul nu a ştiut pur şi simplu să-şi facă cunoscută oferta. În orice caz, o privatizare ”cu pistolul la tâmplă”, aşa cum a numit-o ministrul transporturilor nu oferea prea mult spaţiu de manevră. România se află într-o situaţie ingrată: pentru că a amânat multă vreme privatizarea economiei de stat (sau rentabilizarea ei prin alte mijloace) a fost întrucâtva obligată să improvizeze.

Am putea fi totuşi de acord că este mai important ce va urma de aici înainte. În condiţiile politice româneşti, cu o administraţie incompetentă şi cu partide lipsite de voinţă puternică ca şi de idei clare, ar fi bine ca România să încheie un nou acord cu FMI. În principiu ar fi fost mai bine ca Guvernul să asume pe cont propriu şi fără constrângeri externe sarcina reformelor structurale (mai ales că nu are nevoia de împrumuturi urgente de la FMI), dar dacă nu poate sau nu are curajul, atunci desigur un nou acord cu FMI este o armătură necesară.