Un nou minister, o nouă speranţă

Primul ministru, Emil Boc, a anunţat că va propune pe consilierul prezidenţial Leonard Orban la conducerea unui nou minister dedicat exclusiv coordonării fondurilor structurale. Decizia a fost parafată astăzi în cadrul coaliţiei de guvernare, care s-a angajat să se mobilizeze pentru a da, în 20 septembrie, votul de investitură. PDL a reuşit în prealabil să consolideze loialitatea UDMR promiţând un sistem de vot proporţional. Din acest moment, buna dispoziţie a revenit în coaliţie şi este puţin probabil să existe surprize la vot.
Subiectul este într-adevăr important, deşi nu ar trebui să se aştepte nimeni la minuni. În orice caz, integrarea României în UE riscă să devină un eşec dacă problema fondurilor euroene nu va primi o altă abordare. Una din ideile de bază ale UE este aceea a subvenţionării regiunilor mai puţin dezvoltate şi a atenuării contrastelor sociale. Dar societatea românească nu a reuşit să profite de pe urma fondurilor structurale din multe motive. Fie nu a ştiut să elaboreze proiecte, fie nu a avut bani să le cofinanţeze, fie s-a blocat în labirintul birocratic, fie a fost înclinată din start către fraudă dintr-o greşită înţelegere a situaţiei, fie aşteptările sale au fost diferite de obiectivele standard croite la Bruxelles. Fondurile structurale sunt atribuite pe domenii şi obiective specifice, care nu se potrivesc poate îndestul societăţii româneşti. În fine, o altă ipoteză este că administraţia românească nu s-a bucurat de autonomia necesară pentru a gândi dezvoltarea în termeni locali autentici şi cu adevărat liberi. Cum să faci proiecte când deciziile se iau la Bucureşti pentru aşa numitele zone de dezvoltare care rămân simple ficţiuni cartografice?
În acest context înfiinţarea unui minister dedicat în exclusivitate fondurilor europene, este un lucru foarte bun, dar poate nu mai mult decât un paleativ.
Candidatul oficial pentru conducerea noului minister, Leonard Orban, este o persoană cu o largă experienţă în problematica europeană şi el reprezintă o achiziţie preţioasă pentru guvernul Boc, dar ar fi o greşeală să se mizeze pe o persoană cu misiune salvatoare. Este nevoie de o mobilizare generală, de creşterea gradului de informare a societăţii şi, nu în ultimul rând, ar fi nevoie ca regiunile de dezvoltare să ia fiinţă în mod real. Ideea fondurilor structurale a fost croită pe modelul Europei occidentale, acolo unde regiunile au o largă autonomie şi uneori o lungă tradiţie istorică. Prin urmare fie se schimbă întregul model de subveţionare european, ceea ce este puţin probabil, fie românii acceptă să renunţe la modelul excesiv centralizat de administrare.
Riscul să se mizeze prea mult pe capacităţile unui singur om, fie el şi fost comisar european, sunt mari. A existat şi până acum un minister al fondurilor europene, chiar dacă nu s-a numit astfel. Este vorba de Departamentul pentru Afaceri Europene (DAE), condus de fostul consilier de stat din cadrul aparatului prezidenţial, Bogdan Mănoiu, care are funcţie de ministru, deşi nu este membru al Cabinetului. Leonard Orban va prelua de fapt DAE şi Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), trecută în martie anul acesta de la Finanţe în subordinea primului ministru. Instituţional nu va apărea, aşadar, nici o noutate importantă, ceea ce înseamnă că se mizează în primul rând pe capacităţile personale ale noului titular. El va avea totuşi prerogative mai largi deoarece va fi membru al Cabinetului. Dar un singur om nu poate face ceea ce refuză să facă o societate întreagă.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident