1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un plagiat pentru liniştea noastră

George Arun21 iunie 2012

Seninătatea şi aroganţa cu care premierul Victor Ponta se raportează la acuzaţiile de plagiat privitoare la lucrarea sa de doctorat au o semnificaţie care depăşeşte propria-i persoană.

https://p.dw.com/p/15ItV
Victor PontaImagine: dapd

Într-o conferinţă de presă, Victor Ponta l-a acuzat pe preşedintele Traian Băsescu că ar fi cel care a orchestrat, prin consilierii săi, dezvăluirile din revista "Nature" şi din alte publicaţii internaţionale privind "presupusul" plagiat descoperit în teza sa de doctorat: "Băsescu practică şantajul, calomnia, atacurile murdare din trecutul fiecăruia" a spus Victor Ponta.

Să presupunem că primul ministru are dreptate şi că preşedintele nu ar fi străin de dezvăluirile apărute în presa internaţională. Dar cum putem citi, în această situaţie, afirmaţia lui Victor Ponta că "Băsescu practică atacurile murdare din trecutul fiecăruia"? Mai exact, de ce ar trebui să ascundă preşedintele fapte nedemne de care s-a făcut vinovat în trecutul său şeful executivului, cu atît mai mult cu cît acesta este primul demnitar cu care şeful statului trebuie să colaboreze? Avem totuşi de a face cu un delict moral de o mare gravitate, un caz de plagiat, care trebuie sancţionat.

Mesajul lui Victor Ponta este însă altul: nu faptele imorale pe care un om politic le-a comis contează, ci faptul că acestea sînt făcute publice, eventual de către adversarii săi politici. Altfel spus, nu imoralitatea trebuie pusă la zid, ci persoana care o arată cu degetul.

Susţinînd în continuare că singura sa greşeală a fost că nu a trecut notele bibliografice în josul paginii, în lucrarea sa de doctorat, Victor Ponta a declarat: "Dacă Comisia de specialitate îmi va spune că trebuie să trec bibliografia în josul paginii, imediat renunţ la titlu (de doctor –n.n), că nu ţin la titlu."

Această afirmaţie nu doar că descumpăneşte, ci ar trebui să ne şi îngrijoreze. Pe noi dar mai ales pe tinerii acestei ţări care încă mai cred în valorile intelectuale, în competiţie, în performanţă, în prestigiul unui titlu academic obţinut prin muncă şi devotament. O afirmaţie neinspirată, vor spune unii. Eu cred însă că avem de-a face cu aroganţa şi dispreţul omului politic pe care nu îl maiinteresează decît funcţia, orbit de beţia puterii.

Spuneam la început că scandalul plagiatului lui Victor Ponta are o semnificaţie mai largă, care nu se opreşte la propria-i persoană. Înţeleg prin asta că furtul intelectual, de la examenele de bacalaureat, examenele de titularizare a cadrelor didactice, examenele de promovare în diferite funcţii, inclusiv în sistemul medical, este privit cu indulgenţă, ba chiar aprobat şi încurajat de o bună parte a societăţii româneşti.

De aceea, mă tem că imaginea publică a lui Victor Ponta nu va avea prea mult de suferit în urma scandalului de plagiat în care acesta e implicat.