Un pontificat deosebit de promiţător

Un Papă "de tranziţie"? Un „mare inchizitor"? Sau un izbăvitor al creştinilor asaltaţi de ateismul, agnosticismul şi relativismul moral al postmodernităţii? De la stânga la dreapta spectrului politic ecourile suscitate de alegerea germanului Joseph Ratzinger la cârma Vaticanului domină copios presa apuseană, dar sunt extrem de împărţite. Observatorii scot la unison în evidenţă excepţionala pregătire intelectuală şi teologică a noului papă. Unii relevă meritele deosebiteale înaltului cleric bavarez în articularea pontificatului grandios al lui Ioan Paul al doilea. Dar o parte din comentatorii vesteuropeni şi americani se tem că foarte conservatorul Ratzinger se va dovedi ca suveran pontif la fel de sever precum a fost în calitate de prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei, instituţia care a înlocuit la Vatican fosta inchiziţie.

„Va fi un Papă deopotrivă iubit şi temut”, prevede Corriere de la Sera din Italia, în timp ce La Repubblica din Roma crede că vom asista „la un pontificat în egală măsură spiritual şi politic, dar şi bogat în surprize”.

Austriacul Die Presse doreşte să i se acorde o şansă noului pontifex maximus, notând că e posibil ca tocmai apelativele diverse care i se atribuie, denotând ostilitatea criticilor lui l-ar putea determina pe Benedict al VI-lea să îndrăznească să purceadă pe drumuri cu totul noi şi reformiste. Conservatorul ziar din Viena e de părere că „noul Papă va trebui cu orice preţ să evite să cadă în capcana polarizării”, create de confruntarea dintre forţele conservatoare şi cele aşa-zis progresiste din biserică”. „Benedict”, scrie ziarul, „e patronul Europei”. Scrierile sale „îl prezintă pe Ratzinger ca pe un gânditor, care s-a străduit întotdeauna să păstreze identitatea religios impregnată a Europei inclusiv prin delimitarea de tendinţele expansive ale unui islam vital”. Ziarul îl compară pe actualul papă cu Benedict al XV-lea, care după distrugerile provocate de primul război mondial s-a văzut obligat să le compenseze printr-o concentrare asupra misiuinii interne a bisericii.

Magyar Hirlap aminteşte într-un context similar că, „pentru cei doi Benedicţi precedenţi, cuvântul de ordine a fost reconcilierea”.

Pentru alţi analişti, bunăoară dela Dernieres Nouvelles d’Alsace, de la Strasbourg, Benedict al XVI-lea va fi „un Papă al continuităţii”, care se va menţine în tradiţia fixată de Ioan Paul al II-lea.

La stânga spectrului politic, The Independent de la Londra se arată de-a dreptul îngrozit de alegerea noului şef al Vaticanului, considerând propulsarea în funcţia supremă a lui Ratzinger „semnalul unei continuări a războiului Bisericii catolice cu lumea modernă”. Şi Liberation de la Paris afirmă că n-ar exista nimic în trecutul cardinalului german Ratzinger ori în intelectul său extraordinar care să anunţe o modificare a atitudinii sale ultraconservatoare. Daily Mirror, din Londra, Tages-Anzeiger de la Geneva şi De Standaard din Bruxelles nu-şi ascund consternarea şi vrăjmăşia, reproducând poreclele deloc măgulitoare adresate clericului german, supranumit de adversarii săi numeroşi „marele inchizitor”, „Rottweilerul proniei cereşti”, ori „cardinalul tanc”.

Ziarele americane New York Times şi Washington Post sunt mult mai moderate. New York Times crede că „noul Papă va fi un continuator al tradiţiilor europene”, iar ziarul din capitala americană, că „Benedict al XVI-lea va putea face mult bine”.

Neue Zuercher Zeitung, din Elveţia se întreabă dacă, având în vedere vârsta sa, Ratzinger „nu va fi totuşi doar un papă de tranziţie”.

Dar majoritatea ziarelor germane îşi manifestă fără prea mari rezerve bucuria că un compatriot a fost ales în fruntea Bisericii catolice. Sueddeutsche Zeitung rezumă situaţia grea în care a preluat Ratzinger destinele Bisericii. „Sistemul comunist esteuropean s-a prăbuşit, occidentul în frunte cu SUA conduce politic şi economic o lume globalizată” care însă n-a elaborat, potrivit ziarului, şi o etică planetară, în timp ce progresul tehnico-ştiinţific şi economic începe să adopte trăsăturile cvasireligioase ale unei doctrine laice a mântuirii.