Un preşedinte francez imigrant?

In ultimele sondaje de opinie efectuate înaintea scrutinului prezidenţial francez de duminică, avantajul considerabil de care se bucura candidatul dreptei, Nicolas Sarkozy, s-a redus simţitor. Cu toate acestea, Sarkozy, liderul mişcării de centru-dreapta, „Uniunea pentru o majoritate populară” continuă să fie favoritul cursei prezidenţiale.

Iar aceasta, în ciuda adversităţii notorii dintre el şi actualul preşedinte al Franţei, Jaques Chriac. Acesta, membru al aceleiaşi tabere politice din care face parte şi Nicolas Sarkozy a sfîrşit prin a susţine candidatura fostului său protejat şi adversar.

Ce imagine degajă cariera lui Sarkozy?

Sarkozy e un om politic orgolios, conştient de forţa sa. Duşmanii îl consideră excesiv de vanitos, de încăpăţînat şi de interesat să-şi promoveze propria carieră. Fapt e că, la 52 de ani, Nicolas Sarkozy lucrează intens să-şi amelioreze imaginea, după ce nu s-a dat în lături să polarizeze. „Am crezut că un om puternic e obligat să-şi ascundă sentimentele. Intre timp, am înţeles că puternic este doar acela care se manifestă în mod adevărat, nu cel ce ştie să disimuleze. Am înţeles, că omenia nu e cîtuşi de puţin o slăbiciune, ci dimpotrivă”, a declarat de pildă Sarkozy.

Liderul forţelor de centru dreapta e în orice caz un bun profesionist. Ştie să vorbească, să cîştige publicul de partea sa. Anvergura talentului său politic e egalată doar de viteza ascensiunii sale în carieră. „La 15, 16 ani am început să am chefă să fac politică. Nu cred, în fond, că am ales eu poltica, mai degrabă ea m-a ales pe mine”, afirmă Sarkozy, care este fiul unor imigranţi din Ungaria.

Cum a început totul?

De timpuriu, tînărul Sarkozy a început să studieze dreptul şi a aderat la mişcarea neogaullistă, devenind membru al formaţiuni RPR. Şeful de atunci al formaţiunii, Chirac, l-a promovat pe energicul său discipol, care, la doar 28 de ani, avea să devină cel mai tînăr primar al nobilului cartier parizian Neuilly sur Seine. Unde şi-a cunoscut actuala nevastă, cu care are trei băieţi. Intrebat ce este important pentru el, Sarkozy a răspuns că pentru el, valoare cardinală deţine „munca”.

Sarkozy şi-a creat o imagine de om al faptei, pe care o cultivă cu grijă. Deşi mic de statură, Nicolas Sarkozy îşi păstrează forma fizică alergînd sau făcînd ture cu bicicleta şi evitînd alcoolul. A fost rînd pe rînd superministru al finanţelor şi economiei, apoi ministru de interne, preluînd din 2004 încoace şi cîrma partidului conservator UMP, Uniunea pentru o Mişcare Populară, care se află la putere. Atît autoritatea cît şi identitatea naţională sunt pentru el chestiuni de mare importanţă.

Pro şi contra

Militînd pentru respectarea legii şi ordinii, Sarkozy şi-a cîştigat nu doar mulţi adepţi, ci şi-a făcut şi numeroşi inamici. Mulţi i-au reproşat virulent atitudinea dură adoptată ca ministru de interne împotriva tinerilor incendiatori de maşini care s-au revoltat în suburbiile franceze în toamna anului 2005. In fine, nu mulţi oameni politici au devenit ţinta unei cantităţi atît de mari de bancuri, glume, anecdote, caricaturi şi filmuleţe hazlii precum cele care circulă în internet pe seama lui.

Dar Sarkozy ştie nu doar să încaseze, ci şi să lovească, spontan, la ţintă şi cu multă prezenţă de spirit. Iar ocuparea fotoliului de preşedinte şi intrarea sa triumfală în palatul Elysee nu este pentru el un obiectiv de dată recentă.

Sarkozy însuşi a admis la un moment dat că se gîndeşte de mult şi nu doar dimineaţa, în timp ce se bărbiereşte, ce bine ar fi să devină preşedintele Franţei. In ce-i priveşte, francezii, care nu se tem de el, îl iubesc pe Sarko pentru lejeritatea cu care-şi asumă asemenea propoziţii riscante.