Un proiect politic ratat

În locul dezbaterilor pe teme importante ce privesc dezvoltarea investiţiilor, a infrastructurii, dezvoltarea agriculturii, creşterea autonomiei locale, pe teme constituţionale ori de consolidare a independenţei justiţiei, PMP recurge la un discurs populist şi naţionalist, aşa cum s-a văzut şi la mitingul organizat la Bucureşti la sfîrşitul săptămînii trecute.

Proiectul politic al preşedintelui Traian Băsescu, început în primăvara lui 2013 prin mesajul retoric "Adio, PD, adio PDL! Astăzi ne-am despărţit", după ce Elena Udrea a pierdut alegerile în faţa lui Vasile Blaga, a fost gîndit astfel încît Fundaţia Mişcarea Populară să poată absorbi primari PDL care să sprijine PMP, fără riscul ca aceştia să-şi piardă mandatul. Este cazul lui Emil Boc, Gheorghe Ştefan sau Gheorghe Falcă, nume notorii din PDL care s-au înscris în Fundaţie şi care sînt, după cum a declarat recent Sebastian Lăzăroiu într-un interviu, "maşini de produs voturi" pentru PMP. Între fundaţie şi partid nu este de fapt nici o deosebire, cei din fundaţie slujind aceleaşi cauze ca şi partidul.

Conducerea PDL are de ales între a accepta aceste cazuri (şi încă multe altele) de duplicitate politică sau a-i exclude din partid pe toţi aceia care fac acest joc, moment în care cei în cauză se vor putea înscrie oficial în PMP. Apele trebuie totuşi despărţite.

Din momentul în care Traian Băsescu a ieşit în public cu lideri ai Mişcării Populare, partidul a înregistrat o creştere de cel puţin patru procente – ultimele sondaje arată o intenţie de vot pentru PMP de 9% la alegerile europarlamentare. Nu mai e loc de nici o ambiguitate, de data aceasta nici în rîndul electoratului mai puţin informat, în ceea ce priveşte relaţia dintre preşedinte şi Partidul Mişcarea Populară. Şi în felul acesta se explică faptul că o parte din popularitatea de care se mai bucură preşedintele a trecut la PMP.

Imaginea președintelui lipită de partid a fost exprimată în multe rînduri de liderii partidului, însă în cel mai curat stil caragialesc a reușit să o formuleze Eugen Tomac la mitingul amintit: “Sîntem mîndri că Mișcarea Populară înseamnă Traian Băsescu, Traian Băsescu înseamnă Mișcarea Populară.”

Cei care se așteptau ca PMP să fie un partid cu adevărat reformator, cu oameni noi și o ideologie bine conturată, vor fi desigur dezamăgiți. Partidul anunțat ca fiind unul al clasei mijlocii nu se regăsește în discursul și comportamentul politic al liderilor. Persoane publice care nu au mai făcut politică nu s-au alăturat acestui proiect, așa cum ne-am fi așteptat la început.

Înscrisă în partid ca simplu membru, Elena Udrea a ajuns peste noapte, ca de la sine înțeles, purtătorul de imagine și de mesaj al Mișcării Populare. Membrii fondatori ai partidului o secondează de-a stînga și de-a dreapta, respectînd parcă o ierarhie stabilită în spatele ușilor închise. Președintele Băsescu s-a exprimat recent despre Elena Udrea în următorii termeni: „Are calități de om politic valoroase, cred că se va confirma, va fi un om politic care va avea ceva de spus”.

Ne place sau nu, Elena Udrea va face carieră politică sub îndrumarea și mai ales cu ajutorul „logistic” al lui Traian Băsescu. Cel puțin în următorii ani, numele Elenei Udrea va conta mult mai mult în politică decît, de pildă, acela al lui Mihai Răzvan Ungureanu. Sîntem în România și absența întrebărilor ne e multora convenabilă.