Un referendum de o zi cu cvorum de validare

Liderii USL au acceptat, la presiunile Uniunii Europene şi Statelor Unite, instituirea unui cvorum de validare a referendumului de demitere. „Decizia este nedreaptă, dar necesară pentru ţară”, a spus prim-ministrul Victor Ponta la un post de televiziune.

Preşedintele interimar Crin Antonescu a promulgat legea referendumului, amendată de Curtea Constituţională, exprimând aceelaşi regrete.

Din punct de vedere legal şi constituţional, cvorumul de validare nu era însă deloc evident. Curtea Constituţională afirmase clar în 2007 că stă în puterea neîngrădită a Parlamentului de a stabili o majoritate relativă la referendumul de demitere. De altfel referendumul de demitere din 2007 s-a desfăşurat fără cvorum, conform unui act normativ validat de Curtea Constituţională.

Ulterior, legea referendumului cunoaşte şi alte modificări, de natură să împiedice practic suspendarea preşedintelui, aşa cum a fost Ordonanţa de urgenţă adoptată anul trecut de guvernul Boc care stabilea o majoritatea de 50+1 din numărul total al alegătorilor înscrişi pe listele electorale. Într-o analiză atentă a recentelor evoluţii constituţionale, juristul Bogdan Iancu, director de proiect la SAR, trage concluzia că ” Legea referendumului, 3/2000, a fost manipulată în ultimii ani de către toţi actorii politici, în mod transpartinic şi echidistant”.

Toate aceste evoluţii au fost posibile din cauza faptului că în Constituţie nu se precizează modul de desfăşurare al referendumului.

O altă soluţie la care liderii USL au renunţat tacit este aceea a organizării referendumului pe durata a două zile succesive, conform precedentului din 2003. În toamna acelui an, guvernul a anunţat organizarea unui referendum pentru aprobarea noii Constituţii în zilele de 18 şi 19 octombrie. Grupul Partidului România Mare, nemulţumit de modificările favorabile minorităţii maghiare, a sesizat Curtea Constituţională care a constatat ”că prin stabilirea desfăşurării referendumului naţional privind revizuirea Constituţiei în două zile, în loc de o singură zi, nu este afectat interesul general al desfăşurării în bune condiţii a referendumului, printr-o prezenţă cât mai mare la urne”.

Aflaţi sub o puternică presiune occidentală, liderii USL au fost nevoiţi să renunţe şi la această variantă care ar fi compensat întrucâtva introducerea cvorumului de validare.

În aceste împrejurări, devine evident că marile capitale occidentale care s-au implicat în problema românească au încercat să impună anumite condiţii restrictive în aşa chip, încât referendumul de demitere să nu pară o ”execuţie”.  În definitiv, peste tot în lume ar fi uşor să demiţi prin referendum orice guvern sau preşedinte devenit impopular în urma măsurilor de austeritate. La limită, o democraţie reprezentativă ar fi, în chipul acesta, înlocuită cu o democraţie directă şi, cu siguranţă, că nicăieri nu ar mai fi posibile tăieri de cheltuieli sau majorări de impozite. Miza nu pare să fie aici democraţia ca ansamblu de proceduri, ci guvernabilitatea în situaţii de criză economică. Adică exact ceea ce sperie mai mult pe principalii responsabili politici europeni.

Întrebarea esenţială este însă aceasta: preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat şi se găseşte din nou în faţa unei consultări populare numai din cauza măsurilor de austeritate adoptate în 2010? În argumentaţia lor din Parlament şi ulterior în cursul campaniei electorale, militanţii USL au pus un accent extrem de mare pe subiectul salariilor şi pensiilor. Dar impresia externă şi mai ales la Berlin a fost nefavorabilă, căci dacă preşedintele şi guvernul său au fost priviţi cu încredere în ciuda defectelor lor vizibile este tocmai pentru că au adoptat un plan de austeritate. Aşadar într-o anumită măsură, USL şi-a făcut un grav deserviciu insistând facil asupra acestor subiecte care sunt în anumite cercuri europene dinamită curată.

În România însă puţină lume se îndoieşte că preşedintele a fost suspendat din multe alte pricini şi care au legătură în  primul rând cu incapacitatea sa de a crea un cadru de cooperare politică transpartinică.