Un român într-un ansamblu rar

În jurul lui s-a construit unul dintre cele mai fermecătoare evenimente muzicale din capitala României: festivalul Sonoro.

După toate criteriile moderaţiei, cei patru tineri sunt nebuni. Şi în special românul, a cărui frunte uriaşă denotă o energie pe măsură. Sunt patru artişti nebuni, dar cum să fii un mare artist dacă nu ţi s-a dat şi un vârf de frumoasă sminteală. Cei patru muzicieni formează Ansamblul Raro şi, într-o Europă conectată la platanele muzicii electronice, încearcă cu îndrăzneală să readucă muzica de cameră în meniul auricular al tinerilor. Sunetele ultimelor două albume ale Ansamblului Raro, „Canti Drammatici” şi „Anotimpurile”, se strecoară în vene şi încetinesc curgerea rapidă a unui sânge subţiat de ritmul contemporan. Evoluţia lor scenică este la fel de tulburătoare: trupurile lor zvâcnesc atletic pe scaune, muşchii bat ritmul şi zâmbetele însoţesc dialogul instrumentelor. Interpretarea lor nu doar se aude, ci se şi vede. O sonoritate proaspătă şi filigranată care la sfârşitul unui concert îţi toarnă zbor în suflet şi te ajută să te ridici mai tânăr decât te-ai aşezat. Un concert al Ansamblului Raro echivalează cu o înghiţitură din elixirul tinereţii. Iar pentru a cânta aşa cum o fac, cei patru instrumentişti nu pot fi altfel decât nebuni după muzică.

Filosofia ca liant al muzicii

Pianista ansamblului este Diane Ketler originară din Riga şi profesoară la Academia Regală din Londra, violonistul Ansamblului Raro este Alexander Sitkovetsky, copilul-minune al unei familii moscovite de violonişti legendari, iar Bernhard Naoki Hedenborg este un excepţional violoncelist născut la Salzburg. Răzvan Popovici, românul Ansamblului Raro, s-a născut la Bucureşti şi ne-a vorbit despre liantul acestui grup: „Ne ţine împreună o anumită atitudine şi filozofie asupra muzicii: încercarea de a împărtăşi muzica cu publicul într-o manieră foarte sinceră şi pasionată, fără compromisuri pe scenă, fără să ne economisim forţele, şi încercând mai ales să cântăm în tradiţia secolului trecut când muzica avea un anumit rol şi se făcea într-un anumit fel, destul de departe de tendinţele superficiale şi comerciale ale ultimilor ani. Încercarea noastră este aceea de a nu ne lăsa influenţaţi de anumite cercuri în care marketingul are un rol din ce în ce mai important”.

Nebunia muzicală a celor patru a dat de trei ani un rod minunat şi la Bucureşti. La iniţiativa lui Răzvan Popovici, în jurul Ansamblului Raro s-a coagulat unul dintre cele mai fermecătoare evenimente muzicale ale capitalei, Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră „Sonoro”, aflat în acest an la cea de-a treia ediţie. Până în 14 noiembrie 2008 aveţi ocazia să îi ascultaţi pe cei patru, care vor concerta împreună cu invitaţii lor pe scenele Bucureştiului, Clujului şi Timişoarei. Sălile sunt deja pline căci veştile bune zboară repede atunci când sunt cântate cu o aşa măiestrie.