Un stripper la nuntă şi un Bush la Buckingham
19 noiembrie 2003Publicitate
Vizita preşedintelui american George W Bush în Marea Britanie a fost comparată, la Londra, de cotidianul liberal de stînga THE GUARDIAN, cu descinderea unui stripper la o nuntă. Sintagmă ce a încîntat presa germană - iar TAGESZEITUNG, ziarul fidel ecologiştilor de la Berlin, o preia, adnotînd-o: un stripper la o nuntă este un moment penibil; Bush la Londra, de data aceasta, generază proteste de stradă. Cu sau fără această adversitate, prietenii trebuie să-şi stea alături. Iar premierul britanic Tony Blair are nevoie, în acest răstimp, de un prieten.
WESTFALENPOST, din Hagen, are altă problemă: nu este greu să îi ţii, pe protestatarii britanici, departe de cîmpul optic al oaspetelui american; mai dificil este să aranjezi, cumva, ca imaginile străzii supărate să nu traverseze Oceanul. Americanii vor suferi, cu certitudine, un şoc. HEILBRONNER STIMME notează: regele călătoreşte dar nu vrea să vadă plebea - sau, cum, în aceeaşi notă, titrează, din Viena, conservatorul DIE PRESSE: "Joaca de-a v-aţi ascunselea în locul marşului triumfal". Căci acesta din urmă era tonusul la care se aştepta Blair, în iunie 2002, cînd i-a lansat lui Bush invitaţia de a veni în insulă, într-o vizită de stat. Nici "fratele" Bill Clinton nu a beneficiat de o asemenea onoare, nici Margaret Thatcher nu i-a propus aşa ceva prietenului Ronald Reagan, subliniază, din Roma, LA REPUBBLICA. Din 1908, nici un alt şef de stat nu a locuit, în timpul sejurului londonez, la palatul Buckingham. THE TIMES schimbă, însă, optica: întrebarea corectă nu este "de ce tocmai Bush este astfel onorat?" ci "de ce a trebuit atîta vreme pînă cînd, în sfîrşit, un preşedinte american să fie primit, în Marea Britanie, într-o vizită de stat?".
În vreme ce camerele de luat vederi sunt aţintite spre Londra, Orientul Mijlociu îşi trăieşte drama de zi cu zi. Una dintre ele, remarcă SUEDWEST PRESSE din Ulm, ţine de înstrăinarea Europei de Israel şi invers. Cele două grupări au perspective diferite. Israelul se percepe într-o continuă luptă pentru supravieţuire. Dar politica oficialităţilor de la Ierusalim duce într-o fundătură. Au remarcat-o şi cîţiva veterani ai conducerii militare a statului evreu. Ca şi aceştia, însă de mai multă vreme, europeni încearcă să se facă înţeleşi cu acurateţe atunci cînd spun că, în Orient, nu se poate supravieţui şi nu se poate face pace fără o doză rezonabilă de compromisuri. Chiar dacă reflexele defensive sunt fireşti şi raţional explicabile. În fine, KOMMERSANT din Moscova face referire, astăzi, la intenţia americană de a pune în funcţiune mecanismul electoral democratic în Irak. Orice orientalist ştie ceea ce nu înţeleg americanii: alegerile democratice, într-un stat arab, sunt cîştigate, dinainte, de islamişti. Cei ce profită de democraţie şi alegeri libere sunt unii şi aceiaşi cu cei ce le vor suprima imediat, pe ambele. Motiv pentru care, scrie KOMMERSANT, alegerile mai pot aştepta - pînă cînd se stabileşte, natural, nu impus de afară, un echilibru real între clanuri, confesiuni şi etnii.
WESTFALENPOST, din Hagen, are altă problemă: nu este greu să îi ţii, pe protestatarii britanici, departe de cîmpul optic al oaspetelui american; mai dificil este să aranjezi, cumva, ca imaginile străzii supărate să nu traverseze Oceanul. Americanii vor suferi, cu certitudine, un şoc. HEILBRONNER STIMME notează: regele călătoreşte dar nu vrea să vadă plebea - sau, cum, în aceeaşi notă, titrează, din Viena, conservatorul DIE PRESSE: "Joaca de-a v-aţi ascunselea în locul marşului triumfal". Căci acesta din urmă era tonusul la care se aştepta Blair, în iunie 2002, cînd i-a lansat lui Bush invitaţia de a veni în insulă, într-o vizită de stat. Nici "fratele" Bill Clinton nu a beneficiat de o asemenea onoare, nici Margaret Thatcher nu i-a propus aşa ceva prietenului Ronald Reagan, subliniază, din Roma, LA REPUBBLICA. Din 1908, nici un alt şef de stat nu a locuit, în timpul sejurului londonez, la palatul Buckingham. THE TIMES schimbă, însă, optica: întrebarea corectă nu este "de ce tocmai Bush este astfel onorat?" ci "de ce a trebuit atîta vreme pînă cînd, în sfîrşit, un preşedinte american să fie primit, în Marea Britanie, într-o vizită de stat?".
În vreme ce camerele de luat vederi sunt aţintite spre Londra, Orientul Mijlociu îşi trăieşte drama de zi cu zi. Una dintre ele, remarcă SUEDWEST PRESSE din Ulm, ţine de înstrăinarea Europei de Israel şi invers. Cele două grupări au perspective diferite. Israelul se percepe într-o continuă luptă pentru supravieţuire. Dar politica oficialităţilor de la Ierusalim duce într-o fundătură. Au remarcat-o şi cîţiva veterani ai conducerii militare a statului evreu. Ca şi aceştia, însă de mai multă vreme, europeni încearcă să se facă înţeleşi cu acurateţe atunci cînd spun că, în Orient, nu se poate supravieţui şi nu se poate face pace fără o doză rezonabilă de compromisuri. Chiar dacă reflexele defensive sunt fireşti şi raţional explicabile. În fine, KOMMERSANT din Moscova face referire, astăzi, la intenţia americană de a pune în funcţiune mecanismul electoral democratic în Irak. Orice orientalist ştie ceea ce nu înţeleg americanii: alegerile democratice, într-un stat arab, sunt cîştigate, dinainte, de islamişti. Cei ce profită de democraţie şi alegeri libere sunt unii şi aceiaşi cu cei ce le vor suprima imediat, pe ambele. Motiv pentru care, scrie KOMMERSANT, alegerile mai pot aştepta - pînă cînd se stabileşte, natural, nu impus de afară, un echilibru real între clanuri, confesiuni şi etnii.
Publicitate